Am uitat să vă zic, dar săptămâna trecută, am simțit în produsul finit al sistemului renal, că voi fi norocos. Cu așa simțăminte, m-am îndreptat cu planurile deja făcute în cap, fix către agenția loto din cartier.Primul lucru ce urma să-l fac după ce primeam banii de la loterie, era să văd care dintre prietenii mei sunt dispuși să meargă cu mine până la Ulan Bator și indiferent dacă se gaseau amatori pentru formarea unui echipaj, urma să mă înscriu la Mongol Rally ediția 2016. Până la startul Mongol Rally, mă gandeam să dau o fugă cu soția până în insulele Grenadine și să pierdem ceva timp pe acolo, să nu plec în Mongolia nebronzat și nici nevasta să nu-mi bată obrazul că nu am dus-o la mare.
La întoarcere din Mongolia, după o lună pe drumuri, mă gândeam că voi fi obosit și să-mi iau o săptămână de concediu, să merg cu familia la munte.Că e frumos la munte şi unde poţi să-ţi încarci bateriile mai bine decât la poale de codru…am înteles că începutul de toamnă ar fi bestial în parcul naţional Denali.Și cum mă relaxam eu pe malul unei gârle, tocmai în inima alaskăi, amuzat teribil de nişte peştălăi idioţi ce încercau disperaţi să tragă la m*** unor urşi plictisiţi ce rânjeau la ei cu toţi dinţi, încep să mă gândesc şi eu ca tot românul…băi frate, păi ce câştigător la loto sunt eu…nu-mi cumpar şi eu o maşina? Şi pun mâna pe telefon şi sun direct la fabrica, sărindu-l pe mustăciosul de Ţiriac din lanţul trofic.
Bă şi ce m-au enervat nemţălaii aia de la mercedes…le cere un milionar o maşină şi încep să o dea cotită, că momentan au o problemă şi nu pot onora comanda că nu au momentan pe stoc piele de viţel avortat, dar fac un efort sa-l convingă pe Gigi Becalii să renunţe în favoarea mea la tapiţeria din piele de câine dresat şi să accepte, una din piele de miel epileptic.Au reuşit să’l convingă, din exces de zel, i-au dat şi o rangă…poate are nevoie.
Puţin iritat o pun pe soaţă să strângă bagajele şi pornim către aeroport, nu de alta dar din Alaska pâna în Florida ai ceva de mers cu maşina şi cine ştie ce mai e de văzut pe drum.Tocmai ce intram în fabrica mercedes să-mi ridic mercedesul unimog, maşina de mi-o cumpăram pentru a merge puţin prin Siberia, dar nu am mai apucat…am ajuns la agenţia loto, am pus cele şase numere ce-mi deschidea orizontul turistic şi m-am întors acasă.
Azi mi’am amintit de biletul la loto şi l-am verificat. Fraţii mei, m-am simţit exact ca Dem Rădulescu în şceneta aia cu Mişu Fotino. Ghinion, mare ghinion…am jucat numărul patru şi a ieşit…treizeci şi patru….dacă nu ştiţi despre ce este vorba,aveţi mai jos şceneta.
Acum știu că mustăciți, voi aștia de citiți pe aici, dar să nu-mi ziceți că nu ați visat niciodată la potul cel mare de la loterie, că nu vă cred.Chiar, voi ce ați face cu banii ipotetici ce i-ați câştiga la loto?
Uite ce as face
http://francisc.org/concursce-ai-face/
Nimic … ca imi permit! 😀
Culmea ghinionului e să fie viiice-versa !!! Dacă nu ştiţi, este replica din clasicul film românesc „Două lozuri” (1957), avându-l în rolul principal pe Grigore Vasiliu Birlic, un film care vi-l recomand să-l vizionaţi !
Că mi-ai adus aminte… jucasem la loto de revelion; mă duc să caut biletul. Sau îl arunc fără să mă uit, că dacă e câștigător și premiul deja s-a raportat? O iau și eu razna ca în Două loturi a lui Caragiale :))
Si, ai verificat?