Ieri, în urma unei discuții despre „lucrul manual” din programa școlară mi-am adus aminte de o întâmplare din vremuri imemoriale, perioada mea de liceu. Cum eram pă tehnic, existau orele alea de atelier. Nu știu, s-or mai face și azi, habar nu am. În fine, la orele de atelier învățam diverse. Cum ar fi, să luăm corect la pilă. Pentru cine nu știe, pila este scula aia cu zimți nu persoana aia care înlesnește obținerea de beneficii.
Bun, cum ziceam, trebuia să ajungem mari experți în pilit (unii chiar am reușit, pilim și acum aproape zilnic). Și cum ajungi bun prin exercițiu, ne tot da Meșteru să pilim diverse. Diversele astea erau piulițele alea de la bomfaier. Venea omu cu o cutie prină de bucăți de tijă și noi ne poziționam strategic la bancuri și cu pilele la atac. Din rotund trebuia să cubic. Bă și pileam de sărea pilitura în toate părțile. După pileală, puneam mâna pe bonfaere și învățam să tăiem bucăți de platbandă. Și luam câte un 10.
Bă, eram atât de proști încât credeam că Meșteru chiar vroia să ne învețe meserie, chiar ne-am minunat când a venit unu la școală și ne-a povestit cum s-a întâlnit în târg la Vitan cu Meșteru care avea la vânzare câteva zeci de bonfaiere….că da, erau vremuri dubioase în anii 90, nu apăruseră sculele Stanley sau mai știu eu ce marcă bengoasă dar de #antreprenori se pare că nu duceam lipsă nici atunci.
Babaiete, noi eram productivi p’acii’sa! La orele alea care erau multe, fabricam lacate+cheie, ciocane mici si mari, tije filetate si alte lucruri care veneau ca si comada la atelierul scolii de profit tehnic pe care am facut’o, ca un soi de plata pentru educatie! Fabricarea lor era de la zero, adica o bucata de fier nefinita din care trebuia sa iti iasa capodopera la bonfaier, pila dreapta, filetante manuale, tarozi, masina de gaurit la cota, subler, trasator, desen tehnic la cota. Lacatele alea de exemplu ajungeau la RENEL, le puneau aia la cutiile cu transformatoare. Ciocanele facute de noi ajungeau pe la ateliere service. Fabricarea lor presupunea si cote clare, la predare trebuiau sa treaca de CTC, unde erau masurate, verificata planeitatea la fanta de lumina, alea alea. Nu era ok, trecea la rebuturi si tu o luai de la capat. Aveam si o norma la fel de mare cat bataturile din palme. 6 ore/zi/2 si dupa aia 3 zile/saptamana, pauza de masa si pontaj ca la servici, la doua nemotivate iti era nota scazuta la purtare, adio bursa. Am bagat in aia doi ani munca de atelier cat n’am bagat in viata mea si da, am invatat lacatuserie de nu am uitat’o nici acum. In paralel am bagat si al doilea profil, mecanica, reparam la utilje mici in atelier de ne sareau capacele. Treaba asta a continuat ulterior in ultimi doi ani la viitorul loc de munca, respectiv uzina/mina unde aveam contracte de bursa pe care ti’le faceai din prima zi de scoala ca la terminarea scolii sa intri direct in productie.
In ciuda ironiei tale, ba, cel putin la unele scolii din tara asta chiar se formau oameni care atunci cand terminau scoala aia aveau habar sa faca ceva! Si aveam ca profile si sudori, si fierari betonisti, si vopsitori. si electricieni, si electronisti, si dulgheri si dracu si lacu, care bagau meserie de le sareau capacele .. si tocmai d’aia in ziua de azi cam toti colegii mei de atunci sunt plecati pe dincolo unde castiga bani seriosi cu bazele meseriei invatate atunci! 😛
Mă, ce zici tu, se facea și din lipsă de alternative. Aia era, cum erau la mine, toți sondori, la tine erau cu mineri…acu, în condițiile în care industriile alea nu mai atrage oameni că tehnologie s-au năstase, aia e, te orientezi. Acu, că zici ca ai invățat meserie și ești lăcătuș…și eu am învățat, am mai vorbit despre asta…dar nu o profesez că am alternative. Posibil, dacă m-aș întoarce la ce am învățat, la ce lipsă de meseriași este, să stau mai bine financiar dar…am alternative. La fel și tu…
Dude, meseriile enumerate de mine au cautare azi in draci, nu e vorba de ceva ce tine de un profil anume, sunt meserii ptr care cauti un om de inebunesti! In rest da, nu profesez ca am alternativa, dar e acolo …