Sursa foto.
Dacă aici am zis de blestemul fetelor, acum zic să vă povestesc despre un alt tată de fată, pardon tot de fete, nu de alta, dar are patru.Tipul asta, Marin, tizul meu, mi-a fost coleg de şcoală şi de bancă în generală.
Cum se întâmplă des la ţară, faci armata şi apoi te însori. Pe urmă, te apuci de făcut plozi…unu, doi, trei….pardon…una, doua, trei…că aici vorbim de Marin şi cum am zis mai sus, el are fete.Patru. Omul e fericit, după spusele lui, cam mare curentul la el în casă, dar poartă fes şi rezolvă problema.
Într-o discuţie amicală, am depănat amintiri, mai ales el, despre venirea copiilor lui pe lume şi cum nu vreau să mă întind, am să fac un rapid rezumat.
Bă, când a rămas prima oara însărcinată, m-am îmbătat ca porcu de fericire…două beri şi am fost lat. Totul bine, fără probleme. La ecografie, când am aflat că este fată, am avut o uşoară dezamăgire, ca nu e băiat, dar mi-a trecut repede şi mi-am zis că suntem tineri, ne antrenăm mai bine şi facem şi un băiat.
Şi-a revenit nevasta după naştere, ne-am apucat de treabă şi a rămas însărcinată din nou. Fericit, râdeam…am băiat.La prima ecografie, nu prea şi-au dat seama că era ruşinos copilul, dar au zis că e posibil să fie băiat. La a doua ecografie…era fatăşi aşa a rămas până acum. Am zis, plm, mai trag odată, a treia oară cu siguranţă e cu noroc. N-a fost să fie, tot fată şi am zis că ne oprim, un salariu de sondor e cam puţin pentru aşa familie numeroasă.Din doi in doi le făcusem. Chiar nu-mi mai părea rău că nu am şi un băiat, când mă uitam la ele cum se joaca şi cum au grijă una de cealaltă, eram fericit şi nu-mi mai păsa că nu există şi un băiat să ducă numele mai departe.
Când a plecat cea mare la şcoala, eram în culmea fericirii, iar când mi-a zis nevasta că mai are unul în cuptor, am zis…uite frate, vine şi băiatul daca nu ne stresăm.
Sarcina din nou fără probleme singura diferenţă, a fost ca nu am mai vrut să ştim ce e până nu naşte.Nevastă-mea mă încuraja… Marine,e baiat, stiu eu. ..da mi-e greu să cred că n-a ştiut că e tot fată. Femeile ştiu ce au în burtă.Şi vine şi ziua cea mare, ziua în care trebuia să fiu şi eu tată de baiat. Bântuiam ca disperatul pe holul spitalului, iar în momentul în care o vedeam pe asistenta şefa că se îndreapta către mine, simţeam că mă lasa picioarele. Bă şi vine asta şi mă întreabî:
-Dumneavoastră sunteţi taticul?
-Da… şi am înghiţit în sec.
-Am înţeles că aveţi trei fetiţe acasă…
Nu mai ştiu dacă i-am răspuns sau nu, dar parcă o auzeam cum mă felicită că în sfârşit am şi un băiat. De unde frate…
-Felicitari,mai aveti una!
