Treaba cu pensia și cu ce speri să faci la pensie îi preocupă mai degrabă pe ăștia de văd perioada aia dacă se ridică pe vârfuri. În privința pensiei, tinerii sunt mai optimiști… Hai frate că nu mai prindem noi pensia!! Sunt în prima categorie, că dacă mă limitez strict la vârstă, în 20 de ani sunt acolo. Dacă e pe perioada de cotizare, mai puțin… Chiar regret că nu m-am făcut polițist. Că miner ar fi fost greu la mine în zona. În fine, ideea este că am scris zilele trecute articolul despre pensionarii care rămân în București și există ceva trafic pe el în continuare. Semn că totuși, la ce avalanșă de articole pe tema pensiilor a fost în ultima vreme, lumea este interesată de subiect. Dar să revin la titlu.
Am avut ocazia săptămâna aceasta să ies la o bere cu un grup de oameni. Pe câțiva dintre ei îi știam, pe câțiva i-am cunoscut acum și mi-au mai rămas câțiva din grupul acesta cu care nu am socializat…că deh, masa lungă și nu-i frumos să urli. Dar colțul meu de masă a fost tare interesant. Am aflat niște lucruri noi, am întors capul și în alte direcții și la momentul ăsta sunt convins că berile scumpe, exagerat de scumpe, băute în compania acestor oameni puteau fi mult mai scumpe și nu m-ar fi deranjat ținând cont de ce informații am de procesat după această seară. D-aia zic, e bine să ieși din bulă și să cunoști oameni noi. Că afli lucruri noi. Dar despre acestea altă dată, acum despre viziunea pensionării a interlocutorului meu.
Așa, în linii mari, planul omului suna cam așa. Până la pensie el și-a propus că vrea să aibă pe lângă apartamentul în care stă cu familia un apartament pentru copil, măcar o garsonieră în care să se retragă când rămâne doar el cu soția și o casă undeva la țară. Și niște bani în cont astfel încât, cumulat cu pensia de la stat, cu pilonul II și cu o chirie de pe un apartament să nu scadă financiar prea mult față de perioada asta în care e activ. Calculele lui sunt făcute la modul că din chiria pe care o să o încaseze să își poată închiria un apartament prin diferite țări pe perioade de la 3 luni la un an. Și mi-a exemplificat că în Italia, poți să găsești în orășele mai mici apartamente de închiriat mai ieftin decât în București. Adică, cazarea și-o achită din chiria încasată pe casa lui din București și trăiește din pensii și ce a pus deoparte pentru pensie. Până aici omul are aceiași viziune cu mine când vine vorba de ce să faci la pensie.
Omul s-a apucat de planul ăsta de pensionare de ceva vreme, a reușit vreo 70% din el și a intervenit ceva. Cofortul și siguranța. Colivia aurită cum i-a zis el. Și și-a dat seama omul nostru că nu prea mai are chef de tras, că rutina, că multe altele. Și a făcut un reset, s-a întors la foame cum i-a zis el. Adică, undeva prin jumătatea lui februarie a adunat toți banii familiei, fond de rezervă, depozite, ce mai avea prin conturi, economiile copilului și de toți banii a cumpărat titluri de stat pe 3 ani. Are un chiriaș și chiria o direcționează direct într-un cont de care nu se pate atinge. Cumva omul s-a întors la începuturi, la vremurile în care era sărac. Mă rog, și el și nevasta câștigă destul de bine dar și-a înlăturat confortul dat de faptul că știa că are niște bani din care poate pune mâna orincând avea nevoie. Și omul era tare încântat de treaba asta, zicea că l-a trezit puțin la viață…Că merge la țară și caută soluții pentru diverse probleme, nu se oprește în dedeman cum făcea înainte. La birou nu mai merge la masă la împinge tava zilnic, își mai ia pachet de acasă, vacanțele și le planifică ca la începuturi, pe bani mai puțini și în locuri mai accesibile și multe alte lucruri. Cumva, resetul ăsta l-a trezit din rutina în care intrase. Și omul chiar părea mulțumit… Zicea că experiența acumulată și-a spus cuvântul, că rezultatele au fost aproape imediate și că a devenit mult mai creativ și inventiv.
Altfel, n-aș fi scris rândurile astea dacă nu se plângea Cucu că a intrat în rutină cu ce face el. Bine, povestea e mai lungă, i-a reproșat cineva că merge într-o direcție cu tipare. Și tiparele astea vin tot din confort… și-ți omoară creativitatea. În altă dezordine de idei, revenind la pensie, cam asta mi-aș dori și eu să fac la pensie… Să văd lumea, să fiu activ, să nu mă ramolesc.
Pai stai asa, ca ce povestesti tu e si viziunea unui pe care l’ai intalnit din cand in cand la cateva beri rupte intr’un balcon si care la asta lucreza de ceva vreme, cu punere in aplicare deja ( totu dupa vreo 2 reseturi ca 1 singur nu l’a convins :))) ), ca deh, a fost mereu mai precoc si nu are rabdare sa imbrace pampersi pentru asta si nici sa uite dupa 5 minute pe unde e. :))
Almiteri, sa’ti fie de bine berile! Poate reusesti sa mai rupi cateva si cu ala … de preferat pe o mica terasa, proprietate si aia. :))
Primul punct da, foarte corect. Punctul doi…carciuma cu boemia nu duce unde trebuie 🤣🤣🤣
Lasa dracu ba Mareane, ca asa credeam si eu pana acuma 10 ani, pana cand … ce sa vezi, cele mai misto ideei, fix la carciuma cu boemie mi’au venit! :)))
S-a inteles prost articolul asta :)) Poate ca l-am scris prost, eu dadeam exemplele altora si-am vrut sa zic ca nu ma mai motiveaza banii, ca nu ma mai imping de la spate sa fac lucruri, iar voi ati inteles altceva.
Nu e rutina pe Youtube deloc, sunt la inceput… 😀
Sper eu ca la batranete pensia aia minima si cu milioanele de pe bursa sa fie suficient. Sunt si cutii de inchiriat.
Mdea, asta s-a înțeles…Acu nu putem să mai întoarcem. Așa rămâne :))