Moș Vasile, calul și puiul de barză

Acum ceva vreme mă obișnuisem să mai scriu pe aici câte o poveste. Povești inventate de mine pentru fii-mea cea mare. Am adunat o colecție de astfel de povești inventate pentru copil pe care o puteți răsfoi pe aici, la categoria dedicată acestei activități. Apoi am luat o pauză de la spus povești că Cezara a crescut și Medeea nu era chiar atât de pasionată să mă audă pe mine trăncănind. Ea a avut o perioadă când i-am tot spus în fiecare seară, pe repet, doar Ursul păcălit de vulpe.

Dar s-au întors vremurile bune, sunt chemat iar la capul patului să spun povești. Cea mică are chef de ascultat povești. Două tipuri: Povești adevărate de când eram eu mic și Povești neadevărate. Dacă la capitolul Povești adevărate de când eram eu mic e ok, când vine vorba de Povești neadevărate, exact ca Eugen Ionesco, eu n-am putut niciodată să înțeleg diferența care se face între comic și tragic…Și mă dezlănțui. Și ies niște povești absurde de toată frumusețea. Și se pare că-i plac copilului. Așa se face că am avut o serie reîncălzită cu Moș Vasile și calul lui. După cum v-ați prins, calul era deștept…că d-aia are capul mare.

Într-o zi, după ce s-a omenit cu calul la birtul din sat, Moș Vasile a plecat spre casă. Și el și calul erau un pic amețiți, că exageraseră cu rommul de căruțași la birt. Il mai și amestecaseră cu câteva beri…Așa că Moș Vasile s-a tolănit în căruță și l-a lăsat pe cal să se descurce singur să ajungă acasă.. Dar calul mergea din șanț în șanț..doar așa, să mai facă mișto de Moș Vasile dar să mai și pască câte o floare, câte o plantă de pe șanțuri. E, așa se face că tot mergând calul din șanț în șanț, fiind și calul puțin beat, a apreciat greșit distanțele și a dat cu roata de la căruță într-un stâlp. Și cum era mai pe primăvară, în vârful stâlpului avea cuib o barză. Și de la izbitură…un ou de barză a sărit din cuib și a picat fix în căciula lu Moș Vasile. Și a stat oul de barză acolo, la căldurică în căciula de oaie a moșului. A doua zi, după mahmureală, Moș Vasile s-a dus la căruță să-și caute căciula. Și mare surpriză a avut când în căciula lui de astrahan a găsit un ou. Nu știa ce ou e ăla, că era mare și Moș Vasile, în afară de cal, nu ținea alte animale sau zburătoare prin ogradă.

Așa că Moș Vasile s-a dus la cal să-l întrebe de unde a furat oul ăla. Și calul normal că nu știa, că o fi fost el un cal vorbitor, deștept, frumos…dar era cal și caii poartă ochelari de cal în general. Moș Vasile nu era convins că calul ii spune adevărul, că-l știa drept un cal expert la troll…că el îl crescuse de mic. Fix așa cum făcuse și Ben Ardun cu gloaba lui… (aici a fost o pauză să-i povestesc copilului cine e Ben Ardun).

Altfel, după câteva zile în care Moș Vasile s-a tot gândit ce să facă cu oul, când era aproape convins că o să-l facă omletă, din ou au început să se audă niște sunete…Clap, Clap,Clap… din ce în ce mai des. Și s-a speriat Moș Vasile… Așa că a luat oul și s-a dus cu el în grajdul calului să-și dea și calul cu părerea la zgomotele din ou.. Calul era destul de intrigat, nici el nu mai văzuse și nici nu auzise despre așa minune de ou..Și-l tot întorcea pe toate părțile. În timpul ăsta, de la poartă, pe Moș Vasile îl striga cineva. Era Gogu Țiganu, un geambaș din zonă… Așa că Moș Vasile lăsă oul buclucaș pe copita calului și merse să stea de vorbă cu geambașul. Și s-au lungit la vorbă, s-au dat la un păhărel. Că și Gogu Țiganu era vorbă lungă…

În timpul ăsta, tot frecând oul cu copita, cumva, pentru că avea o potcoavă ciobită, calul reuși să crape oul. Și din ou ieși un pui de barză. dar calu nu știa ce e și se cam sperie. Doar că puiul de barză cum il văzu pe cal crezu că e mă–sa și începu s-o strige…mama,mama,clap,clap,mama… Cum era un cal caterincos, calu se gândi să-l înfieze pe puil de barză. Chiar dacă nu știa ce arătare e, era sigur că nu este pui de cal…că știa și el cum arată un mânz, mai văzuse.

Și uite așa, s-a pricopsit Moș Vasile pe lângă un cal năzdrăvan și cu un pui de barză care se credea cal. Dar asta până într-o zi când, pe motiv că Vasilică se întorsese acasă pentru un week-end și erau prieteni din copilărie s-a organizat o întâlnire la birt. Cu toți prietenii din copilărie. Cu Iorgu, Cu Gogu, cu  Nelu 3 Topoare, Cocar Baro și alții. Și pe drum, treaz fiind Moș Vasile, văzu cuibul de barză. Și o barză…Și călul o văzu și avu revelația…Puiul care ieșise din oul buclucaș era un pui de barză, că prea semănau. Așa că calu îi explică puiului de barză că aia din vârful stâlpului e mă-sa și ar face bine să zboare mai repede acasă. Și puiul de barză, chiar dacă nu zburase până atunci( că el se credea cal și cine mai văzuse cal zburător) dădu din aripi și zbură în cuib lângă barza mamă.

Și așa au rămas prieteni Moș Vasile, Calu și puiul de barză…