Uneori, sufletul meu candid are nevoie de poezie. Nu sunt mare amator, nu-s chiar atât de sensibil…Am câteva poezii care-mi plac și le mai citesc sau le ascult recitate de alții. Azi, una dintre poeziile mele preferate: El Zorab. Posibil ca voi să știți și varianta aia cu La pașă vine un arab, la fel ca primul, dar mai slab…aia cu pornăciuni. În fine, nu divagăm…
Cum ziceam, El Zorab, n-avea nicio vină, era doar calul…de unde și vorba, da’ cu calu ce-aț avut? În concluzie, eu n-am nimic cu calul, calul este mai deștept, că are capul mare. Din toată drama arăbetelui, deși înțeleg ce a vrut să spună poetul, am tras concluzi că Ben Ardun ăsta, era prost sarmale și d-aia era #sărak. Da sărak din acela mândru, genul care o arde pe pufuleți toată săptămâna și în week-end dă foc la grătar.
Pe-Ardun al tău, pe Ben-Ardun,
N-ai să-l mai vezi în zbor nebun
Pe urma unui șoim ușor
Ca să-ți împuște șoimu-n zbor;
Nu-i vei pofti: Drum bun!
În fine, dacă citești toată poezia, săracul ăsta de Ben Ardun, face și el un deal cu Pașa. Bă, surprinzător, Pașa nu-l păcălește, se pare că o mie de țekini e un preț corect, că Ben Ardun pare mulțumit și cred că știa valoarea banilor…că zice că ai lui vor scăpa de sărăkie, că vor avea și potol, vor avea să dea chiar și la alți săraki. Da, plm, cum ziceam, săracii sunt săraci și din lipsă de viziune. Că plm, din mia aia de țekini cred că putea să cumpere 1-2 capre, să caute să cumpere un mânz…că nici pe El Zorab nu l-a avut direct cal bătrân, mai trecuse prin asta și știa să crească un cal. Asta că tot vroia el să o ardă zglobiu printre dune la vânătoare de șoimi. Da, poate nu-i mai râmănea de dat și la alți săraki, dar măcar putea să-i ajute cu un sfat…Uite coae, ai un cal, poți să-l vinzi, mai cumperi una alta și-ți iei un mânz…mai rostogolești și tu activele.
Și finalul cică e unul tragic…tipic pentru săraci. Că a rămas arabul și fără cal și fără bani și și-a mai luat și bătăie. Sărac dar mândru….Ce-or fi zis plozii și Raira când s-a dus Ben Ardun la cort?
Tătă, unde-i calul?
L-am vândut?
Cu cât?
1000 de țekini
…e, e, eeee, uraaa!! Avem mâncare, suntem bogați ar fi strigat flâmânzii ăia fără să le pese de cal.
Și le-ar fi explicat mai apoi Ben Ardun, că după ce a luat banii, s-a gândit el așa că toți vor suferi de grija calului, că ce s-or face ei fără cal, că nu mai pleacă el la vânătoare și vor mai râde și arabii de el. Și toată familia lui i-ar fi zis, Bravo tată, ai făcut ce trebuia…mai bine așa decât să se bucure bogătanul ăla de pașă de calul nostru.
Apoi loazele lu Ben Ardun ar fi plecat la cerșit și Ben Ardun s-ar fi pus cu curu în țărână și s-ar fi uitat lung după șoimi ….că n-avea cu ce să mai plece după ei, că nu te duci după șoimi în deșert fără cal.
Lasă un răspuns