Virtual sunt bine

Bă, de când cu pandemia vieții, s-a cam terminat cu critica la adresa celor care se mutaseră șă-și trăiască viața în device-uri încă de pe vremea când nu aveai loc în cârciumă. Acu, toți suntem mai mult sau mai puțin pă net. Nici să ne kkm nu mergem fără telefon. Da asta e altă poveste, poate altădată când voi face o transmisiune live de la locul faptei. Cum negarea e primul semn, vă zic…virtual stau bine….încă.

E, și mă gândeam eu azi la cafea că nu prea am mers chiar cu valul. Punctual, mă gândeam la două chestii ce au făcut valuri prin online, genul ăla de evenimente propagate atunci când formatorii de opinie lasă ușa deschisă și se face curent…. Am scăpat, nu m-a tras curentul. Una ar fi că n-am dat de tiktok și nici nu mă pasionează. A doua e ceva mai veche dar m-am gândit la ea. Bă, n-am văzut Joker….și nici n-am chef.

Cred că trebuie să mă apuc de ceva serios care să-mi ocupe timpul și mintea. Nu de alta, dar vine iarna, nopțile sunt mai lungi, depresia generală crește și nu am chef să stau pe net să văd frustrările celorlalți. Dacă tot n-avem încotro, dacă tot suntem obligați să stăm pe net, măcar s-o facem cu folos. Nu știu, trebuie să găsesc o activitate nouă, să învăț ceva…trebuie să diversific. Că m-am limitat la vreo câteva bule și nu e bine. Voi cum stați, v-aț analizat bula, mai vedeți dincolo de ea?

6 comentarii la „Virtual sunt bine”

  1. Sunt ok, am cateva proiecte in plan legate mai mult sau mai putin de online, incerc sa ma apuc de invatat sa fac lucruri de care n’am avut timp, nu stiu ce iasa, dar am un sentiment ca ceva tot o sa imi iasa. In rest, blogul il tin pe aceiasi linie, desi pe ici pe colo, am mai schimbat, una-alta si acolo, dar nu am de gand sa fie subiect principal, profitshare nu mai departe de acum ca imi afecteaza creativitatea pe termen lung. In rest, ca tot ziceai ca vine iarna cu nopti lungi, s’ar putea sa imi fac curaj sa scriu o a doua carte din alea pe care le tot am in plan, sper sa imi fac curaj, ca asta lipseste, sau mai bine zis sa capat ceva incredere in mine ca sa fac pasul ala mare si inspre o eventuala publicare, prima a fost doar un test in editie foarte limitata, nu a fost rau primita, dar a fost doar un test. Nu stiu … vedem, dupa ce dau si un reset general la activitati, cum dau periodic! 🙂
    Spor sa ai! 🙂

    Răspunde
    • Oho, baga mare! Publicași huh…hai, vomita tot, ce carte ai publicat? Nu de alta dar tocmai am aflat ca am 3 nu doi prieteni scriitori.

      Răspunde
      • A fost un test, o micuta colectie de trairi scrisa acum vreo 12 ani … intr’o editie foarte limitata, cateva zeci de bucati printate din banii mei pe care le’am daruit prietenilor apropiati. Cam atat, nu i’as spune chiar o carte, mai degraba o scriere … un test prin care sa vad daca pot duce ceva pana la capat ca volum legat si nu doar ca pagini. De atunci, „am scis” in memorie vreo doua carti care cred ca le’as putea scrie, dar asa cum am zis, ba mi’a lipsit timpul, ba am avut altele de facut … dar cel mai mult cred ca mi’a lipsit defapt incrererea ca as putea trece la un nivel superior, respectiv o carte care sa o supun criticii de specialitate si eventual trimite unei edituri mari. Cred ca imi e teama si de esec … sunt perfectionist care nu prea stie foarte bine nici sa piarda … habar nu am, asta cred sa fie. 🙂
        Multam de incurajari … poate ca pana la urma chiar ma apuc … daca nu mai auzi o vreme de mine, nu e neaparat din vina de covid! 😀

        Răspunde

Lasă un comentariu