…și, totuși am noroc că nu aud cum rup vecinii patul cum am mai auzit pe la alți locatari de bloc. Nu că blocul meu ar fi mult mai bine izolat fonic ca altele, doar că, noroc pe mine, deasupra locuiesc doi pensionari iar dedesupt, un lache meloman cu bunică-sa și o mătușă. Nu prea are cine să se mai țină de prostii..că altfel, în condițiile în care știu când mătură ratatul de la ultimul etaj cu nevasta pe jos, dacă nu eram așa norocos, era trist…Logic.
Bă, oricât de bine izolat e blocul, dacă se întâmplă să stai prin baie, se cam aude. Deh, țevi, conducte…se propagă orice zgomot mai ceva ca zvonul că un cetățean din Vaslui mai deține încă băutură.
În fine, dimineață eram eu în baie să mă c** treaba mare…că așa fac eu în fiecare dimineață…dau rahatul afară din mine, să nu se strice…E, și cum tronam eu mai ceva ca Ioan fără de Țară, din pereți a răzbătut suntelui iadului..miorlauuuu, miorlauuuu uu. Bă, dacă urăsc un sunet pe lumea asta, e sunetul scos de o pisică în călduri. Mor când aud miorlăiturile.
Tot așa și dimineață cu mâța iadului…când și-a început concertul, mi s-a zburlit părul din qur și am lăsat românește, treaba neterminată. Noroc că am ajuns primul la birou și am rezolvat treaba.
Lasă un răspuns