Valea Sclipiciului

Pentru că muci, stat în casă și plictiseală maximă, pentru a-i găsi o activitate Cezarei, am luat în primire funcția de scrib și am transcris fără să influențez firul narativ în niciun fel…Urmează o poveste destul de interesantă, inventată de fii’mea. Cred că are ceva imaginație pentru 4 ani și 8 luni…zise cioara lăudandu-se cu puiul ei. 

A fost odată ca niciodată o prințesă pe care o chema Aurola. Și prințesa Aurola s-a dus la un bal în Valea Sclipiciului. În Valea Sclipiciului, Aurola nu știa ce să facă, erau acolo multe zâne și Aurola nu putea să danseze că nu avea aripi. Și Aurola s-a speriat de un monstru care venise la bal. Monstrul a venit la bal și avea un cuțit. Intindea unt pe pâine cu el…nu-l ținea întins spre ea. Și Aurola s-a speriat și a dat fuga la ușa castelului și a fugit până acasă la ea. S-a oprit si a mâncat puțin dulce și s-a întors la bal…și s-a speriat din nou de monstrul care întindea unt pe pâine și iar, și iar, și iar…mereu s-a speriat de monstrul care întindea unt pe pâine.

Și, Prințesa Aurola a fugit spre casa ei, a fugit ca un om de cuburi care se grabea spre mare. Și prințesa nu s-a mai dus niciodată acolo. A stat acasa, a baut apă, a dormit…nu s-a mai dus niciodată la bal în Valea Sclipiciului. Îi era teamă ca monstrul din Valea Sclipiciului o să-și pună o clamă în păr…Ce amuzant…