Un fel de „Pune băh osul la treabă”

La cum am început anul ăsta, nu cred că fac mare brânză cu scrisul dacă o țin tot în ritmul ăsta. Adică, eu vreau dar se pare că nu iese, nu se leagă nimic chiar dacă m-a izbit ideea. Bag două propoziții și gata…pauză. Dacă aș fi vreun literat, ceva, altceva decât un blogger amator, m-aș lăuda în comunitate că am un blocaj creativ și m-aș face rangă cu ceilalți scriitorași blazați care mi-ar înțelege frustrarea. Că da, e frustrantă treaba asta, că eu am o părere relativ bună despre talentul asta la care am tot muncit, talent pe care l-am cultivat de când era mic. Cam asta se vrea textul acesta, un alt impuls, un fel de îndem exact ca cel din titlu…Mareane, lasă dracu lamentările și pune osul la treabă…Și l-aș pune da…

Am observat o chestie, până acum ceva vreme eram destul de creativ dimineața. Oricum eram matinal și pe lângă o țigară și o cafea, încropeam un text. Acum diminețile sunt doar cu cafea și țigări…parcă mai multe țigări și mai puțin text. Pffai…am încercat să caut înspirație pe la alți semeni de-ai mei cu blog și nici de acolo nu a ieșit nimic, totul mi se pare futil sau dacă mai găsesc ceva, un text care mi-ar alimenta puțin inspirația mă lovesc de cea mai veche problemă a mea, problemă ce o am de când m-am apucat de scris…‘ai frate, a scris ăsta, ce să mai scriu și eu…Nu știu, o fi și ăsta un semn că am devenit mai perfecționist și caut…habar nu am ce caut, poate doar am obosit sau sunt în stadiul ăla în care lenea bate cheful de treabă. Uite, că tot ziceam că nu mai merge scrisul de dimineață, textul ăsta l-am încropit aseară lângă o bere. Tot dezlânate ideile dar măcar am băut cursiv din taste, nu m-am oprit decât în momentele în care mai duceam sticla la gură. Cred că avea dreptate răposatul Nichita când zicea că adevărata muză e beutura și nu femeia așa cum este împământenită ideea. Aia e, vedem ce o mai fi de mâine încolo, poate-mi fac o altă rutină. Momentan s-a terminat bere așa că las textul ăsta pentru mâine dimineață, mi-o mai veni vreo idee și completez dimineață la cafea.

Dacă n-am mai adăugat nimic după această ultimă propoziție e clară treaba, chiar nu mai am inspirație dimineața…

Și s-a făcut dimineață…și am recit ce am scris aseară și concluzia este aproape clară, trebuie să perseverez. Și o fac, tocmai am început în paralel cu acest text încă unul legat de o idee ce ar putea fi un nou hobby dar care zace undeva în fundul capului din lipsă de spațiu de desfășurare a acestui hobby. Stați pe aproape că urmează și textul respectiv cât de curând..