Traiasca internetul si Google Maps

Bai, mare smecherie si cu internetul asta. Si nu o zic in gluma, sunt foarte serios cand spun chestia asta. Si, chiar si tata a fost de acord ca internetul, chiar daca nu-l intelege el, e una dintre minunile lumii. Ca pe multi i-a prostit e alta treaba, mai tine si de om. Acum sa ramanem la partea buna a internetului si sa va zic cum l-a bucurat internetul pe tata.

Pe timpul lui Ceasca, pentru ca libienii erau niste lenesi ce o ardeau zilnic cu Allah si fecioarele promise, romanii si alte natii s-au dus sa le scoata titeiul de sub cur. Tata a fost unul dintre romanii care a muncit in Libia. Viata, mai ales pentru mine…ca deh, intrare in shop, guma de mestecat, banane si alte jucarii ce nu aveau ceilalti copii. A fost bine si pentru tata, a schimbat dictatura lu’ Ceausescu cu dictatura lu’ Gaddafi. In fine, i-a placut perioada aia din viata lui…odata cu banii si alte beneficii, venea si un anumit respect ce reusea totusi sa invinga invidia  celor ce se zbateau sa plece „afara” si nu reuseau.

Zilele trecute, cum era tata in ceva discutii fotbalistico-politice foarte aprinse cu un prieten de-al lui (fost plecat si ala prin Irak) au ajuns inevitabil si la tineretile lor si la Libia. Eu, cu o bere, nu-i bagam in seama, erau amintirile si povestile lor…si le stiam, le auzisem de multe ori…era de parca fusesem plecat si eu cu ei. E, si cum nu-i bagam eu in seama, intre doua guri de bere, m-am apucat sa le caut pe google maps, Ubari/Libia, locul in care a petrecut tata cam 6 ani. Si l-am plimbat si pe la fostul lui camp, acum ceva exploatare petroliera administrata de turci, l-am dus si in oaza Ubari care ara bestial si i-am aratat o multime de alte poze facute de diversi prin Ubari. Mai avea putin si plangea…

Nu stiu cum s-o zic, dar cum muntele ale frumusetea lui, marea pe-a ei, tot asa si desertul are farmecul sau…niste poze intoarse de hulitul google pe cautarea „ubari libia„