O am pe ce-a mica, la stadiul de adunat pietre. Orice pietricica mai interesanta ce-o gaseste, dupa ce se joaca putin cu ea, mi-o da mie…Tati, bag-o in buzunar…o luam acasa. Si o iau, ca de indraznesc sa fac altfel, vai de parintii ce nu asculta de copii 🙂 De obicei sunt pietricele micute si de cele mai multe ori, de culoare alba. De data asta, m-am pricopsit cu un pietroi in toata regula.
Si cum eram eu dimineata si-mi beam cafeaua, mi-au cazut ochii pe respectivul pietroi. Si cum se intampla cu inteleptii, am inceput sa meditez la acea piatra. Proces profund…am intors mental piatra pe toate partile si am concluzionta ca cel mai bine pentru piatra, ar fi, sa-i gasesc un loc artistic, intr-un terariu inchis. Am mai avut tentative din astea demiurgice, esuate din pacate, dar de data asta, sper sa-mi gasesc timp.
In principiu nu am nevoie de prea multe lucruri…un borcan mai maricel, ceva carbune activ, niste plantute si niste muschi. Internetul e plin de informatii despre cum sa-ti faci un microterariu si sunt unii ce chiar traiesc din aceasta activitate. Deh, cand stai la bloc si simti chemarea pamantului, te apuci si gradinaresti in …borcan.
PS. Poza nu-i a mea, dar cum reusesc, revin cu poza creatiei 🙂
E un proiect ambitios … dar cu multe satisfactii. E misto sa simti ca ai reusit sa creezi un mic ecosistem.
Succes! 😉