Odată cu trecerea anilor, încep să-i înțeleg pe cei care, pe oriunde i-ar purta pașii prin lume, simt că-i trage ața spre locurile natale. Nu-s chiar convins că o să vreau să mă retrag la bătânețe la mine la țară, zi de zi în plină câmpie ar fi cam mult pentru mine dar, așa, de stat câteva zile pe acolo nu zic nu. Momentan, când ajung la țară, nu prea stau, am albinele, trag tare acolo, fac un duș și plec înapoi. Ce o fi peste 20-30 de ani habar nu am, momentan mă gândesc că o după ce mai vad una alta din lumea asta, m-oi retrage și eu undeva să-mi trag sufletul și s-o aștept pe doamna aia care vine mereu la întâlnire.
Veața la țară…
