Indiferent ce vânturi, abilități sau pile l-a pus în poziția respectivă, nu contează că e pâinea lui Dumnezeu sau un zbir ce și-ar fi meritat toți banii ca șef peste oamenii de la galere, șefii, oameni și ei, un singur lucru au în comun.Posibil ca acest lucru să-i aducă în situația de-a fi șefi. Acum nu știu dacă este o calitate, dar n-o să vezi șef care sa uite că a fost atins în amorul propriu. Omite, dar nu uită. Cu șefuții e și mai nasol, dar despre aceștia, altădată.
Acum să revin…pe la începuturile mele stahanoviste, am avut parte de un șef de treabă. Aprecia și munca, dar și când era de stat, nu se tragea la o parte, era cu noi, nu mai era șef, era coleg. Și cum eu eram mai lipsit de experiență și mergeam pe principiul că o glumă bună, chiar dacă e proastă, trebuie apreciată chiar și de ce-l ce avea parte de ea, vine momentul în care ne punem pe făcut chetă să-i cumpărăm lu’ Șefu un cadou, că era ziua lui.
După îndelungi dezbateri, am hotărât să-i cumpărăm ceva haios, că de lucruri serioase avea el bani. Și mergem pe la Sala Palatului unde era un magazin de cadouri funny.Într-un final am reușit să-i conving pe ceilalți să-i cumpărăm și o măreață cană de șef, frumos colorată, spațioasă să-și poată bea cafeaua liniștit din ea. Dacă tot eram la capitolul cadouri funny, am luat-o pe zeița cănilor, cană mai cană decât asta nu exista… o cană specială ce avea drept mâner, o mătărângă ce l-ar fi făcut și pe Florin Prunea să se rușineze.
Reușită gluma, toată lumea a apreciat cana șefului. Chiar și el. Nu a fost zi în care să nu pună mâna pe manerul falic și sa-și ducă cana la gură.Dar a venit și ziua în care am aflat că șeful rămâne șef și cu cana-n’mână. De ziua mea, din partea șefului, am primit o minunată cană îndoită de la jumătate. Era o cană simplă, fără mătărângă, dar inscripționată subtil…. CANA PENTRU SUBALTERN.
Dincolo de această întâmplare, întrebarea ce a chinuit bătrânețile Batrânului Chinez de la mine din sat, rămâne…Deci, ce e de preferat, un șef prost sau o șefă nefutută?
Șeful e șef și merită și el cană de șef, că dar un șef avem, nu? Faine vremuri au fost acum câțiva ani buni, nu ca acum, când toți fug după bani, muncă multă, stres și dacă ai ghinionul, un șef de care ai vrea să scapi mereu, îl porți mereu în gânduri și îl jignești de fiecare data când îți spune ceva, desigur, doar în gând.