După o vreme, rutina ne omoară. Eram destul de activ și, cumva, imprevizibil. Asta în sensul bun al cuvântului. Dar a trecut vremea și am intrat într-o rutină care nu-mi place. Mă rog, și înainte era tot un fel de rutină însă era una productivă, cu rezultate palpabile. Acum nimic…doar rutină. În condițiile în care o conștientizez, zic că ar fi bine să o schimb.
E greu cu schimbările de comportament, că deh, puterea obișnuinței… într-un final te întorci din pădure tot cu lupul mort, așa cum ne spunea Pitiș. Făcut pe genunchi, planul era cu ceva exerciții fizice de dimineață, cu un ceai în loc de cafea și, eventual cu ceva scris îninte de a trezi copiii pentru școală. N-a fost să fie, că v-am zis….am căpătat niște obiceiuri proaste în ultima perioadă și e greu să schimbi. În condițiile astea, singura chestie bună făcută pe ziua de azi este că nu am mai fumat în mașină. Măcar atâta lucru. Că cică așa încep schimbările de comportament când ai o vârstă, cu încercări mici.
Altfel, mâine mai bag o fisă… măcar să fiu mai productiv dacă de stretching n-o să mă apuc, dacă fără cafea n-o să pot.
PS. Acest articol a fost scris de cîinele lui Pavlov.
Cum-de vrei să lași cafeaua? Eu am lăsat pe dreapta doar zahărul din ea.
Nu vreau să renunț la cafea, încerc doar să modific puțin rutina zilnică… că dacă m-am pus la cafea de cum am făcut ochi, nu mai fac altceva. Și oricum, beau foarte multă cafea în ultima vreme.
Mesaj pentru cainele lui Pavlov: toti imbatranim desi la unii dintre noi inca le mai iasa roata.
In alta ordine de idei, la ce nenorociri de vremuri traim, e tot mai greu cu productivitatea si cumva, inconstient, te setezi intr’o perioada de hibernare ca poate e cea mai sigura varianta la momentul asta.
Iese,iese…s-au lăudat copiii cu ea săptămâna trecută pe la Obârșia Lotrului. Vremurile…măh, până acum e ok, mă așteptam la mai rău dar na, știi cum sunt eu. Dacă mi-e bine mie și ălora de-i știu, restul să se descurce, că nu-i pot ajuta cu mare lucru.