Gata, s-a terminat JMecheria…magia s-a întors printre noi. Mă rog, când zic printre noi mă refer la familionul meu. Dacă cea mare e la un pas să-l renege pe Moș Crăciun, Medeea, cea mică, începe să-și descopere puterile magice. E ca un unicorn căruia începe să-i crească cornul. Bine, s-ar părea că o să fie o toare rea (nr.-vrăjitoare rea). Vedem ce ne-o rezerva viitorul, că nu vrea să trezesc vânătorul de vrăjitoare din mine….
Așa, să revin la magie și alte vrăji. Ieri, cea mică merge la debara și începe să strige că vrea ceva. O întreb ce vrea dar cum e qur sucit, nu știe. Bine, eu intuiam ce vrea dar am lăsat copilul în pace. Să învețe să ceară…
Și după ce stă ea așa și se tot holbează în debara, fuge la jucării și începe să răscolească prin tonele de jucării. Se întoarce cu antica cutie magică, moștenire de la mumă-sa. Scoate tacticoasă de acolo bagheta magică și începe incantația opusposupratussăapaiăcevabun. Pe românește, Hocus pocus preparatus, să apară ceva bun. Și-a apărut, că trebuie să-i încurajezi pe viitorii magicieni. Na, noroc că zăceau pe acolo prin debara niște jeleuri din alea de la Ikea.
Doamne cat am iubit eu cutia aia magica si cati leuti am mai facut cu ea ca nu ratam sa o scot la iveala cand ai mei primeau cate o vizita si ceream cate un leu sa fac o demonstratie! Da, da … cotzcar de mic! 😀
Foarte tare ca ati mai pastrat’o pe undeva si acum se pot bucura si fetele de ea! 🙂
Nevasta-mea și-a păstrat jucăriile…eu am fost mecanic de mic :))
Am fost si eu de toate, mecanic inclusiv, dar cel mai mult imi placea sa fiu doctor, aveam tot asa o trusa de aia celebra. Nu imi aduc aminte sa fi scapat vreo vecina neconsultata … indiferent de varsta, sau vreo colega de pe la scola pe care tineam neaparat sa o consult cu stetoscopul! :)))))