RT-dor de munte

In ultima vreme am lasat muntele la locul lui si cum nu sunt un arab demagog ce promite virgine pentru credinciosi, muntele nu vine la mine, asteapta sa merg eu la el.

Azi, cautam ceva prin arhiva lu’ gmail si am dat de un raport de tura (RT) scris de mine prin  anul 2009 si postat pe grupul de yahoo al grupului montan.

Ca fapt divers, in fotografie sunt chiar eu, chelia este a Harciogului, iar sigla…Ursul Trubadur.

Lectura placuta si sper sa va aduc cat mai curand povesti de la munte, nu de alta, dar asa dor de munte am, de nu va vine sa credeti.

Hornul Tiganesti – Omu – Valea Alba

Sambata, 16 mai, anul de gratie 2009…suna telefonu, ridic receptorul
este Manuela; nu este, este ora 4:15 foarte dimineata.

Cu mare lene ma dau jos din pat, un dus rapid o cafa mare si o tigara
si am fugit. Ratez primul metrou, dar totusi ajung in gara la timpul
stabilit de Babau ”cel tarziu la fara dooscinci, Marine”. Cu Harciogu
ma intalnisem in metrou, Hike si Monica erau deja acolo. Urcam frumos
in vagon, ne ocupam locurile civilizat (fiecare pe cate o bancheta).
Intre timp mai apar doua celebritati: Mihai Cernat si celebrul Mihai
Zidaru. In acelasi vagon urca si Iojen cu pretena din dotare, ei merg
la catarat la Tamina. Radem, glumim dar deodata totul se
intuneca….apare si domnul Liviu Patrulea (Babau pentru neinitiati).

Si trenul plecaaa…si noi radeam, si Babau dormea. Am ajuns foarte
repede in Sinaia, unde ne astepta un microbuz care ne-a carat pana in
Busteni unde am alimentat la magazinul deschis ”una-n-truna” cu salam,
cascaval, cioco si doi “rusi”.

Un nene taximetrist parea dornic de un chilipir matinal si ne-a
intrebat daca dorim un taxi, dar noi vajnici oameni de munte l-am
refuzat politicos si am pornit spre Gura Diham injurand de zor drumul
asta pacatos.

Prima oprire am facut-o la Gura Diham unde am papat ceva, un suc, o
samanta, iar Cernat si Zidaru au hotarat ca unul dintre rusii trebuie
sa mearga pe munte travestit.

Pornim hotarati pe panta prostului si ajungem destul de repede la Poiana
Izvoarelor, unde initial era prevazuta o bere, dar am renuntat la
idee. Dupa un scurt popas in poienita din fata cabanei, am pornit
frumos, . Soarele incepe sa imprastie norii si
ceata care acopereau frumuseata de creste si vai inca pline de zapada.
Fara peripetii ajungem la Malaiesti, unde bagam ceaiuri, mai imbucam
ceva, mai discutam, analize pe “text”.

La 13:30 incercam sa-i dam, cu praf de mers, eu cu Zidaru pe Hornul
Mare, iar restul pe Hornul Tiganesti, urmand sa facem jonctiune la
. Si pornim…si sunt si hornul e dat
dracu de lung. Zidaru baga urme in fata iar eu dupa el. Ajungem in
cresta si dupa o scurta pauza pornim catre Omu. Din spate vin tare cei
doi meseriasi, Cernat si Harciu care ma depasesc. La statia meteo
suntem intampinati cu raceala si suntem indrumati catre cabana….si
da!!! s-a deschis cabana Omu.

In cabana mancam bine, bem ceai, iar Zidaru se catara pe pietroiu cel
mare din spatele cabanei si intra in legatura cu “Novacii” care-i spun
si cuvantul magic care ne v-a deschide poarta catre taramul lor. Dupa
o ora de frecat duda la Omu plecam catre destinatia finala a primei
zile…. Dupa doua ore in care am balaurit pe platou
am ajun la Novaci, unde am fost primiti cu mare caldura de catre un
Novac cu parul carunt care ne-a condus catre camera de oaspeti, ne-a
dat un bax de apa minerala si s-a retras discret….

In bucataria Novacilor, am mancat, i-am urat viata lunga lu’Babau, iar
dupa masa unul dintre rusi a fost sacrificat in cinstea novacilor.

Noaptea a fost una calduroasa si vesela…Cernat a incercat sa-i
inveseleasca pe cei prezenti printr-un cazacioc, iar mai apoi ne-a
interpretat un cantec razboinic “la galeata”.

Tarziu in noapte am adormit leganati de zgomotul facut de navele
Novacilor si caldura emanata de caminul lor primitor.

Adoua zi ne-am luat la revedere de la gazdele noastre, lasandu-le
ofranda pe cel de-al doilea rus….pe travestit. Am coborat fara
iar “la verdeata“ ne-am intalnit cu Bacea,
Ice si amicii lor, care urcau pt a cobora pe .
In Busteni am mancat si beut cateva beri la Unchiul Jack, unde Zidaru
l-a deranjat prin limbajul colorat pe un nene care era pe
terasa…asta e…daca se trage din familie de pictori…

La ora 14:50 eram deja in tren (trenul lu’ Harciogu…ca prea a fost ieftin)

FU’ O TURA MISTO!!!!!

Marean