Apropo de pacanele si castigurile aduse de ele. Cand eram eu mai mic, cam prin liceu asa, toata pustimea era inebunita dupa masinutele alea de poker, pacanele pe romaneste. Aveam un prieten derbedeu, de-l avea pe tac’su bogatan, ce era inebunit sa bage bani la poker. Bine, tac’su nu-i dadea bani sa joace la jocuri de noroc, dar cum un viciu trebuie intretinut, omul nostru, baga adanc mana in agoniseala lu’ tac’su. Si el cu banii, si noi pe langa el. Era distractiv…mai ales cand castiga. E, omul nostru a scapat de viciu, acum are familie, copii. Un caz fericit. Acum nu stiu ce a contat mai mult in renuntarea lui… maturizarea, bataile primite de la tac’su.
Aceasta nebunie a prietenului meu, poate fi pusa si pe seama varstei si poate fi scuzata. Dar cand esti deja matur si te apuci de jocuri de noroc, ai o problema. Azi, am dat intamplator peste un tip ce acum ceva ani, avea o situatie materiala foarte buna. Cand l-am cunoscut eu, omul inca mai avea trei magazine, un apartament, masina si inca mai reusea sa supravietuiasca cu toate platile catre banci, furnizori, camatari.
Acum, omul nostru pare ca a renuntat la vicii…munceste ca handyman la un depozit, locuieste cu ma’sa si nici vanatai de la camatari nu mai are.Parea chiar relaxat. Cred ca a realizat si el ca Fortuna este cea mai curva dintre zeite. Oricum, zicea batranul chinez de la mine din sat, ca:suma viciilor trebuie sa ramana constanta…
Noi am dat-o urat prin liceu. Am pierdut dublu decat aveam de vreo 2,3 ori, veneam cu banii de acasa, apoi am renuntat.
Dar nu jucam la pacanele, ci la ruleta. D-aia electronica. 🙂
Pe la noi nu aparuse ruletă. ..poker si celebrele ‘fructe’
Nefericirea face ca am cunoscut si cunosc si eu destui nenorociti de pacanele. Eu unul nu am fost atras niciodata sa bag banii in asa ceva din doua motive:
Banii ii munceam si castigam cu greu, iar de mancat trebuia sa mananc.
De mic am stiut o treaba: banii castigi doar daca muncesti, restul sunt miraje.
In rest … am jucat carti si alte alea pe banii … de la monopoly sau bobarnace in frunte. Imi mergea tare bine, mai ales cand prindeam cate unul pe la masa care pleca inorog. 😀
Prin liceu doar la „roșie neagră” eram expert. Pe alea cu fructe nu le-am înțeles, nu mi-am bătut capul cu ele. Mi-amintesc că am câștigat odată banii pentru o excursie cu clasa (pe care tot la păcănele îi pierdusem, dar asta n-avea importanță… eu câștigasem. 🙂
Am renunțat când aveam de scos o sumă măricică și ăia de acolo n-au vrut să-mi dea banii… ba m-au și dat afară pe ușă. De atunci nu m-am mai atins de ele, eram prea supărat. Și mi-a prins bine…Oricum cred că aveam vreo 15-16 ani pe atunci…