Regenerarea naturii

Săptămâna trecută am văzut un fazan pe 13 Septembrie, pe lângă Palatul Parlamentului. Deh, liniște și boschetăraia aia de lângă clădirile Academiei? În fine, cică pandemia asta de-a oprit puțin orașele a cam adus sălbăticia înapoi. Cred că v-a trecut și vouă pe sub ochi pozele alea cu șacalul din New York, cu urșii panda de s-au babardit la zoo că era liniște, cu urșii din Sinaia. O, nu, asta cu urșii din Sinaia era și înainte…

În fine, n-o lungesc că nu e de gumă, am zis toate astea cu natura ce-și reintră în drepturi pentru că are loc doar așa, să-mi fac intrarea. În fapt, am eu o carte ce tot amân să o cumpăr și azi am pomenit-o într-o discuție. E vorba de cartea scrisă de Alan Weisman, Lumea fara noi. Cartea e apărută de ceva vreme pe la noi și tot zic că mi-o cumpăr. Și tot uit…În fine, azi dacă tot mi-am amintit de ea, știam că a fost făcut un documentar inspirat de cartea asta și l-am vizionat.

Bun documentarul, puțin cam repede, mă gândesc că textul e mai lung, mai explicit. Dar na, filmul este pentru leneși :)) Așa că dacă n-aț văzut, vă recomand Aftermath: Population Zero….m-a făcut să mă simt ca un parazit pentru planetă. Dar mi-a trecut…