După o vârstă, când ajungi moș bătrân ca să zic așea, nu mai scrii în jurnal, scrii memorii. Asta era o concluzie de a mea într-o discuție cu o prietenă care se apropie și ea de 40. Contextul era că ne hlizeam pe niște emailuri scrise în urmă cu vreo 17 ani… Altfel, fără să ne kkm pe noi, am trăit vremuri bune, ne-am dezvoltat frumos. E, după contextul de mai sus, merg pe la birou și vine o discuție tot despre vremuri apuse…o colegă găsise o copie a primului ei buletin și era fascinată de cât de mare era asemănarea dintre ea la 14 ani și fiu-su. Și de aici mi-am amintit de faptul că pe vremea când purta Marean plete avea o colegă care nu rata nici o ocazie să exclame: Vai, Marian, dar ce tare semeni cu elful din Stăpânul Inelelor!
Și io, băiet de la țară, bine crescut, îi mulțumeam frumos pentru compliment. Și mă uitam în oglindă și mă întrebam ce dreaqu asemănare vede femeia între mine și Orlando Bloom. Și am trăit cu dilema asta o vreme destul de lungă când, într-o zi,bang…revelația. Elful din Stăpânul Inelelor cu care mă asemuia doamna Flori nu era Orlando Bloom cum credeam eu…eara tac-su. Mă rog, un unchi mai degrabă ținând cont de mitologia elfească. Adică, eu semănam mai degrabă cu Elrond din Rivendell. Bine, eu eram mai tânăr la vremea aia și, aș spune că și mai frumos. Chit că aveam aceiași frunte lată ca a regelui elf. În altă ordine de idei, dacă ar fi după mine, o asemănare mai mare aș fi avut la momentul ală cu Théoden, regele din Rohan. În fine, noi să fim sănătoși…
Dar mă gândesc acum că legat de așa asemănare cu personajele din Stăpânul Inelelor, acum, după niște ani, dacă mi-aș mai lăsa iar plete aș semăna cu Gandalf dacă-mi las și barbă și pun mâna pe un ciomag :)))
