Puncte de vedere cu vietnamezi

După ce primarele Nevoiță a binevoit să dezvolte un teren de fotbal ce stă nefolosit în locul țarcului pentru căței, am ajuns să-l plimb pe Pogo printre blocuri. Dintr-un anumit punct de vedere e ok, fac alea 30 de minute de mișcare recomandate la tv.

Așa, printre blocuri… În zona au rămas puține blocuri nereabilitate. A fost o perioadă în care nu s-a făcut nimic, n-or mai fi fost €€€€, n-or mai fi fost muncitori. Probabil că asta a fost, că bani au și morții. Acum s-a rezolvat și problema asta, au venit vietnamezii. Când în Vietnam salariul mediu e de 150 $ pe lună și nu sunt foarte mulți care reușesc să-l primească, să bagi la anvelopat blocuri în București pe 700$ e cam ca atunci când erau zidarii noștri cel mai prost plătiți în Israel și Germania. Ca o paralelă, am niște cunoscuți care prestează aceiași activitate de anvelopare a clădirilor pe +1500 €, în Germania.

Cum ziceam, plimb câinele la ora la care vietnamezii vin pe șantier. Spre deosebire de ai noștrii, ăștia vin gata echipați de scandal, cu căștile pe cap și se cam apucă de muncă. Vin în grupuri, 2-3-5. E unul care am observat că în fiecare dimineață vine cântând. Un altul m-a salutat de vreo două ori: Salut! Sunt simpatici, nu pot să nu mă uit la ei…zgribuliți de frig, mici de înălțime, deși par a fi tineri nu prea pot să-mi dau seama ce vârste au. Deja, când trec pe lângă ei, au început să se uite lung la Pogo. Nu știu dacă le saliveză stomacul sau se gândesc la Pogo ca la cațelul lor de acasă. Nu contează, din orice perspectivă mi-ar privi vietnamezii câinele, un lucru e clar…cât de bine ai fi plătit în străinătate(în România în cazul lor) dorul de țară cred că rămâne același indiferent de naționalitate.

Ce voiam să zic eu cu articolul ăsta? Păi, în principiu, voiam să zic că pentru noi se putea și mai rău chiar dacă suntem un fel de vietnamezi ai europei. Adică, puteam să fim vietnamezi autentici, să muncim pe 150 $ în Vietnam, să avem câțiva norocoși care veneau să muncească în România pe 700$. Cum e mă să vezi că-ți vine vecinu Nguyễn Văn Tạo după 6 luni-1 an, de la muncă din România și începe să îți povestească cum arată lumea civilizată, să îți explice cum e cu țările cu apă caldă? Cam ca atunci când un românaș de-al nostru povestește cum e viața în Londra. Chit că și el a stat tot ca vietnamezul cu încă 12 intr-un apartament și a muncit pe bani mai puțini…Cam asta zic…încă e bine în România, încă e bine cu UE, încă e bine așa vietnamezi cum suntem noi. Că e loc și de mai bine e altă treabă, mai ține și de om.

 Cred că vreau Albania pentru la anu....