Poveste cu cămile

Azi noapte am visat că mă ‘dădeam’ cu cămila prin pădure şi la un momentdat, am oprit să-mi cumpăr un tricou cu Valderama.Ăsta, Valderama, fostul fotbalist, era acum noul guru al muzicii, un fel de Conector, dar mai creţ. Şi cum eram eu în magazin să-mi cumpăr tricou, vine o cămila şmecheră, cu ochelarii de soare şi şapcă de piele pe cap şi-mi fură cămila.Ciudată-i lumea viselor!…să trecem peste şi să vedem dacă povestea asta cu tâlc, ce-am citit-o pe undeva si inventată de arabi, poate să ne aducă ceva bun în viaţă

Intr-o zi, un arab călatorea călare pe cămila sa prin deşert. Până aici nimic anormal, arabii încă mai călătoresc prin deşert. Şi cum bântuia ăsta prin pustiu, la o intersecţie de dune, aproape leşinat de sete, (că nu era nici urmă de cârciumă în pustiu) un alt arab, mai tânăr, stătea la ia-mă nene.Arabul nostru cu cămila, milos ca toţi arabii, dă semnal dreapta şi opreşte regulamentar cămila. După ce-i dă autostopistului o sticlă cu apă, îl ia şi pe ăsta în cămila lui. Nu de alta, dar arabul nostru era un arab milos şi cum zice vorba: lung îi drumul clujului Bagdadului, simţea nevoia de-a schimba o vorbă în pustiu.Şi tot călătoresc arabii noştri pe cămilă şi vorbesc şi povestesc, dar la o curbă, arabul autostopist se incordează şi-l aruncă pe arabul milos de pe cămilă şi fuge cu dânsa.Cu cămila.

Văzându-se aruncat cu şalvarii în nisip, arabul nostru de treabă, ridică pumnul şi strigă în urma arabului ce dispărea în trombă cu cămila furat:

Alelei, arab tânăr şi hoţ, mi-ai furat camila şi m-ai lăsat pe jos, dar să ştii că nu-mi pare rău că mi-ai furat cămila, mai am multe, imi pare rău că data viitoare, voi fi mai reticent să mai ajut alt arab găsit în deşert.

Sursa foto