Pe scări tată, pe scări!

Nu știu de unde a învățat at fii’mea să-și care trotineta pe umăr. O fi văzut pe undeva, o fi ajuns singură la concluzia că e mai ușor și  mai comod s-o sprijine pe umăr  decât să  o ducă într-o mână. Cred că e vorba de evoluție…tot așa s-o fi gândit  și ăla  de a inventat roata, că e mai ușor să a orostogolești decât să o cari. În fine, nu contează…e încântată de această metodă și profită de ea.

Ieri dimineață, tati, hai să-ți arăt cum știu eu să car trotineta. Și ne-am dus la ieșirea din spatele blocului unde sunt câteva trepte. Le-a coborât și le-a urcat foarte mândră de ea, cu trotineta la umăr…pușcaș marin la paradă. Apoi, ne-am dus la mașină și la grădiniță. Aseară când ne-am întors de la locul de joacă, că ea vrea să urce pe scări cu trotineta pe umăr. Am încercat să o conving că o luam cu liftul de la etajul 1. N-ai cu cine….până la 8 pe scări. Le-am băgat pe nevestă și pe cea mică cu căruciorul în lift și, hai pe scări. Fii’mea cu trotineta, eu cu burta…8 etaje. N-am mai urcat 8 etaje pe scări de când era liftul defect, acum vreo doi ani. Numara treptele și la fiecare etaj întreba: Am ajuns? La ce etaj suntem?

Pe la etajul 6 trotineta devenise grea. N-a zis nimic, m-am sesizat eu și i-am luat trotineta. Foarte încântată de performanță.

Apropo de scări…când eram eu locatar de cămin, furatul becurilor de pe scară era sport național. Eram obișnuit cu bezna…număram treptele ca orbu. 1,2,3…erau 8 sau 9 trepte, nu mai știu exact și apoi palierul. Într-o noapte,  hai să cobor cu una din cămin. Bezna să-ți bagi ghearele în ochi. I-am explicat femeiii că sunt 8 trepte. Le număram cu voce tare…1,2,3,4,…vreo doua etaje. La un moment dat, gluma serii…1,2,3,4,5,6,…8 și s-a dus femeia de-a rostogolul pe treapta sarita. M-am crăcănat de râs și i-am explicat că nu e bine să te încrezi în bărbați că sunt imprevizibili. N-a gustat gluma…a fost utima oară când am vazut-o pe femeie. Deh, așa-i viața…plină de scări.