Uite că vă invit la meditație și chiar la ceartă pe doi termeni destul de evazivi și înțeleși eronat în aproape 99% din cazuri. Procentul ăsta de 99% e din burta mea, se bazează pe ce am observat în jurul meu, pe interneți și pe alte povestiri istorice. Care e diferența dintre PATRIOTISM și NAȚIONALISM? Poate exista patriotism fără naționalism? Că naționalism fără patriotism am văzut că există…
Termenul de Patriotism vine din latină și are legătură cu pământul/spațiul în care te-ai născut tu și toți ai tăi pe linie paternă. Patriotismul nu prea are legătură cu limba sau etnia, ține de niște granițe care, fie vorba între noi, s-au tot lărgit. Dacă primul tău strămoș era patriot la el în peșteră, după niște mii de ani, în cazul tău, ăsta de ești contemporan cu mine, patriotismul se cam limitează la granițele României. Dacă ai copii născuți după 1 ianuarie 2007, surpriză…zona lor patriotică s-a extins la granițele UE. Asta așa, că dacă te întreabă un marțian la coadă la Mega ăla din Norul lui Magelan, de unde ești, o să-i zici că de pe Pământ. Înțelegi? În fine, patriotismul este iubirea față de pământul natal indiferent de cine o mai arde pe pământul ăla.
PATRIOTÍSM s. n. Dragoste și devotament față de patrie și față de popor, faptul de a fi gata de luptă și jertfă pentru interesele patriei.
Nu prea mai sunt de acord cu definiția asta a patriotismului, prea romantică și prea de pe vremea voivozilor. Mai degrabă aș caracteriza patriotismul drept încercarea de a face bine în arealul tău, de a respecta legea și dreptul celuilalt…că treaba cu jertfa nu prea mai e de actualitate. Mă rog, nu jertfa de sânge…da poți face alte chestii. În fine, e mult de dezbătut pe subiect dar zic că ar fi de punctat faptul că nu prea ești patriot dacă ești individualist. Tu sau ai tăi…Da, în zilele noastre patriotismul a evoluat și ține mai degrabă de civism și de felul în care interacționezi cu cei de lângă tine. După cum zicea Nicolae Iorga „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii, pe când un șovinist urăște tot ce nu-i seamănă și dezbină oamenii”
Și ajungem la NAȚIONALISM….Bun, idea este că m-a pus Ice să ecsplic..
Bun, păi frate Ice, naționalismul, spre deosebire pe patriotism, dincolo de faptul că la bază era și încă mai este o doctrină politică bazată mai degrabă pe criterii lingvistico-religioase puse în context istoric într-un areal oarecare, cu niște granițe mult mai bine definite, și nu neapărat fizice, este mult mai reticent la influiențele externe…chiar dacă asta ar însemna progres și bunăstare. Dacă mai adaugi și factorul etnic la limbă și religie se cam termină, ajungi să cam închizi cercul și de aici e un pas mic până la șovinism, xenofobie, rasism și ce mai vrei tu. Da, e vorba tot despre comunitate, tot despre areal, tot despre granițe însă aici e diferența…naționalismul, chiar și cel normal, fără extremism e ca un fel de frână evolutivă, oamenii rămân la ale lor, reticenți la ce vine din afara grupului etnico-lingvistico-istorico-cultural-religios. Și se știe, evoluția a venit mereu din interacțiune.
Și revin iar la Iorga, la prima parte a definiției: „un patriot se recunoaște prin faptul că iubește, respectă și caută să adune și să îmbunătățească tărâmurile și oamenii” și zic că poți fi patriot fără a fi naționalist chiar dacă în fapt, e destul de greu să scoți noțiunea de naționalism din patriotism. Asta e mersul istoriei…familie, gintă, clan, trib, stat, UE. Deci, în zilele noastre poți fi patriot în Amsterdam sau în Ditrău dar e mai greu să o arzi naționalist pe acolo.
Frumos referat!
Crezi că e prea antinaționalist?
Hehe, noroc cu mine ca te mai pun sa si scrii! :))
In rest, vorba lui Vasile, frumos referat …
Da, mare noroc…la cât de subțire am fost în ultima vreme.