Dupa ce eu m-am distrat sanatos in cabina de proba de la H&M, ieri, asa cum am promis, mi-am dus fetele in Oraselul Copiilor. Tinta principala a fost Mirror Maze, labirintul cu oglinzi. Pana am reusit sa ajungem acolo, am luat la rand toate atractiile, am sarit in coarda pe trambulina, ne-am catarat peste tot si am vrut tot.
Din pacate incep o noua categorie pe blog cu un articol oarecum trist pentru mine. Desi luna august debutase bine in mica mea afiliere, cu o comanda de 11 stik-uri de memorie USB ADATA C906, 32GB, 5 alimentatoare de la 220V la 12V 3A pentru camere de supraveghere si inca 5 bucati cablu de alimentare calculator Gembird, 1.8 m, grosul comenzii a fost anulat. Adica, cel ce a facut comanda, presupun ca a renunta la cele 11 memorii usb ADATA C906.
Am fost saptamana trecuta cu soata, prin magazinul Unirea. Avea primita de la colege, de ziua ei, da, multumesc, sa-mi traiasca!! o rochie ce nu-i venea chiar perfect si am fost s-o schimbe. Cum e si normal, am intarzaiat, asa ca, m-a asteptat la racoare, in H&M.
Ca orice om care mai si citeste, am pe noptiera, langa kindl si volumul trei din Cronicile ucigasului de regi din care citesc acum, o carte veche, Povestiri iraniene. Sta acolo de dinainte de Paste si nu reusesc sa-mi fac curaj sa o deschid. Nici nu as fi pomenit de ea, oricum, asa, tacit, luasem hotararea de-a nu mai scrie nimic despre carti, dar zilele astea, am avut trei discutii cu trei persoane diferite si mi-am schimbat hotararea, voi scrie despre cartile citite. Nu va fi un manifest pentru citit, adica, constientizez faptul ca unul care nu a mai citit o carte de cand cu scoala de soferi, nu se va apuca brusc de citit ca am zis eu trei vorbe despre o carte…nu, o fac pentru mine si pentru cei care citesc. Poate chiar sunt persoane care cauta informatii despre o anumita carte si gasesc ce cautau pe blogul meu.
Cica, de prin jumatatea lui august, cam toti, parintii si copii, incep sa inteleaga treaba aia cu Ce mica e vacanta mare...Dap, mai e putin si incepe din nou scoala. Deja, pe la eMag, la rubrica ce se cumpara acum, au inceput sa apara rechizite. Fii’mea e mica, inca nu stiu pe propriul buzunar cat costa sa trimiti un copil la scoala, cati bani se sparg pe echipament si cat de lunga este lista de rechizite. Din ce imi aduc aminte, financiar, efortul era maricel. App de preturi, la emag au un kit, Ghiozdan echipat Economic se cheama, unde pretul, la prima vedere pare decent. Clar, inauntru sunt chinezisme, dar si surprize, exact cum se plangea cineva in comentarii: Penarul din interior este roz desi am ales ghiozdan pentru baiat. 🙂 Aia e, un pic de roz nu strica…asta-i trendul.
Eram saptamana trecuta cu fii’mea in masina. Discutam. Momentan, este la faza in care vrea sa fie mare si este sfarsitul lumii cand cineva, un alt copil, spune despre ea, ca e mica. Parinteste, incercam sa-i explic ca e ok sa fie mica, e mult mai frumos si lipsit de griji, dar mi-a trantit-o ca ea vrea sa fie mare. La intrebarea de ce, m-a tampit…Sa merg la scoala, sa invat engleza, italiana. Da, fii’mea are doar trei ani si jumatate si cu aceasta motivare m-a facut sa-mi dau seama ca, sunt putin prost ca nu stapanesc limba engleza mai mult de-a cere o bere si o indicatie in aeroport.
Stiu ca afara este inca vara, stiu ca majoritatea suntem greieri si o ardem la vioara, dar cum zice baiatul ala, Winter Is Coming…deci, ce facem la iarna, cum ne descurcam? Sper ca Vasile sa vina cu ceva pareri pertinente, ca l-am mirosit…e expert in solutii alternative.