Cam peste tot pe unde te uiți în cercurile de intelectuali, românii sunt catalogați drept niște maimuțe proaspăt întrate în evul mediu. Bă, românii sunt sălbatici, barbari, oameni din lumea a treia. E atât de ușor de pus etichete încât evoluția poporului nu mai este observată, se aruncă anatema, se strâmbă din nas și se trage concluzia…n-ai cu cine, niște țărani.

E, da ieri, contextual cu o achiziție de hârtie igienică a unui prieten mi-am adus aminte de cât de primitivi erau românii în urmă cu 30 de ani. Ca de obicei, o să vă exemplific banal, cu o chestie pe care, ăștia mai bătrâni cu siguranță și-o mai amintesc. E vorba de căcat…da, căcatul ăla de-l găseai pe toți pereții wc-urilor publice, întins acolo cu degetu. Băi, pentru cei mai tineri, faptul că conaționalii noștri, descendenți din daci, cei mai drepți și mai curați dintre traci, fie că fuseseră îndobitociți de sistemul comunist, fie că evoluția luase o pauză în perioada aceea, aveau prostul obicei de a se șterge la fund cu degetul. Evenimentul trebuia marcat, astfel, degetul era șters pe perete. Și nu era caz izolat, găseai astfel de urme ale civilizației prin orice wc public.

D-aia zic, poporul român, în materie de civilizație, cel puțin din punctul acesta de vedere a făcut un salt enorm. N-am mai văzut de foarte multă vreme astfel de urme pe pereții budelor.

Din vremurile acelea, probabil am fost atât de afectat, mi-a rămas în creier, un catren…redau din memorie.

Voi acei ce stați pe vine și alene vă căcați,
Lingeți degetele bine, 
Pe pereți nu le mai dați...