Nu știu dacă v-am mai zis pe aici, dacă nu, vă zic acum. Mă pricep cu adevărat bine la două lucruri și-mi place cu adevărat doar unu. Șofatul. D-asta și prefer să merg în vacanță cu mașina, d-asta nu mă deranjează când oamenii ce călătoresc cu mine sforăie pe bancheta din spate, nu mă deranjează nici când copii se ceartă sau când sunt singur în mașină. Nu mă deranjează nici când e bară la bară prin Bucrești…Bine, prefer un drum cu serpentine, un drum muntos de coastă sau o linie infinită prin pustietate. În momentele alea are loc metamorfoza…eu și mașina devenim un tot…
Cum ziceam, nu sunt deranjat de nicio altă activitate din mașină. Am grijă de covrig, admir peisajul, socializez cu lumea. Ce să mai, sunt în elementul meu, condusul e ceva natural, o a doua natură. Era o zi perfectă pentru condus, tocmai ce luam în anvelope o frumusețe de drum, un covor asfaltic proapă turnat, încă virgin, necălcat de alte roți, un drum așa cum visăm să avem în România. O ardeam semi-sportiv pe viraje…eram la limita aia cât să admir muntele calcaros din stânga dar și marea albastră din dreapta. Eram fascinat de lumea asta în puține culori. Albul calcaros al muntelui despărțit de albastrul infinit al mării. Și între aceste două culori supreme se întindea drumul. Surprinzător, nu ducea la Roma. Vă zic, cel mai frumos drum din câte există…. și eu mă transformam în omul-rablă, mă transformam într-un Bumblebee și goneam pe drumul ăsta infinit din Paradis.
Doar că așa cum ziceam, dacă pleci la drum cu mașina trebuie să iei în calcul și neprevăzutul. Și eu nu l-am luat…drept urmare, n-am mai ajuns la destinație. Motivul a fost Medeea. Bă, tocmai ajunsesem într-un vârf de pantă și pentru o fracțiune de secundă în față am avut doar marea aia albastră de care v-am mai pomenit. E, înainte să virez ușor stânga, fii-mea a început să țipe: Oprește mașina, Oprește mașina!!! Și m-am trezit. Gata tati, am oprit mașina…hai să dormim la loc. Am învelit copilul și ne-am culcat la loc.
:)))))))
In alta ordine de ideei, a fost si la mine o vreme (multa) cand imi placea sofatul ala, dar dupa un sfert de secol de condus cateva sute de mii de km, mi’a trecut, acum as prefer de departe sa stau pe alt scaun, dar din pacate mi’se intampla rar, am ramas vesnicul soferul de serviciu.
Din 97 cred ca am sărit de 3 meleoane dă kilometri. Da’ încă-mi place.
Meam, eu am avut nevoie de mai putin de 1 an sa lucrez pe masina si sa-mi treaca de sofat. Tu 3 meleoane?! :\
Cam asa ceva…a fost o vreme când băgăm lunar cel putin o dată Timisoara, Satu Mare, Suceava, Iași. Una din astea pe săptămână…restul de 3zile, zilnic la spitalul din Sinaia. A mai fost o altă perioadă care arată cam asa: luni si marți Brăila +Galați, miercuri Constanța iar joi si vineri Craiova+Tg. Jiu. Si s-au adunat…
Nu am aproximat niciodata cu exactitate din ’95 incoace cati kilometri au fost mai exact, dar au fost multi, multi rau de tot si s’au tot adunat, mai ales ca ani de zile bagam dupa marfa prin toata tara, ca sa nu mai pun drumurile pe afara cand o singura tura la jermanica numara in 2-3000 de km lejer, de ajunsesem sa fac schimbul de ulei la luna :)))). Eu unul sunt chiar satul si ma simt nemaipomenit de bine pe scaunul din dreapta cand am rara ocazie sa ma si bucur de ce vad in afara de ce trebuie sa vad. Dar nah, e si asta o placere a omului, nu zic ca nu are o oarecare parte si la mine, dar nu m’as vedea sofer de cariera, ever.
În vremuri că astea, as baga un drum din ăla de 12 ore doar să mă simt liber, că am ajuns in Grecia.
Mai ai un pic de răbdare ca-ti fac un live de pe Egnatia Odos ??
Cu o bere FIX și un pește la o tavernă pescărească
Merge și un souvlaki și o Mamos….că mi s-a părut a fi peste Fix și peste Amstel și peste Mythos.
Vaccin, masca, avion 1h-30, luat x96 din aeroport, stat o ora in mizeriile alea, dus direct spre port si du-te dicaaa. 😀
Imi place maxima asta cand o aud, ca toti calculeaza timpul raportat fix la zborul ala, dar nimeni alea cateva ore bune pierdute pe aeroport, iar de amu cu vaccinurile alea e si mai interesant. :))))