Omul, niciodata multumit

Noaptea trecuta, doar ce-mi asortasem un tricou vechi la sortul in care dorm si eram hotarat sa-i fac o vizita lu’ Mos Ene, primesc un telefon de la Vasilescu. Frate, viata asta nu e dreapta, nu e corect asa…sunt la bar, vino-n plua mea si ia-ma de aici…nu mai suport…nu-i corect… N-am mai stat sa-mi pun intrebari banale, gen, de unde are telefonul meu, sau de ce ma suna pe mine, ca doar nu ne-am vazut niciodata. M-am urcat intr-un taxi si am plecat…

Ajuns la bar, l-am mai intrebat inca odata pe taximetrist daca asta-i adresa, nu de alta, dar ce era acolo, chiar si prin evul mediu timpuriu ar fi fost categorisit, in cel mai bun caz, dubios. Cu ceva strangere de inima, dau la o parte prelata ce tinea loc de usa si intru. Inauntru, o atmosfera din aia de film vechi american, cu infractori. De parca nici nu auzise de legea antifumat, barul era plin de fum de tigara.  Fum, sa-l tai cu cutitul, activitate cu care, dealtfel, se si indeletniceau, intr-un colt, doi etnci. Desi afara arata dubios, in interior, dincolo de fum, barul arata foarte ok. Mese de mahon lucios si o muzica trista, parca pe sufletul si starea lu’ Vasilescu al meu. Pentru a nu fi cliseu pana la capat, muzica nu era cantata de o doamna provocatoare intr-o rochie rosie…nu, pur si simplu se auzea. Putina lume pe la mese, iar la o masa, mai retrasa, imbracat intr-un maiou cu gaurele si niste pantaloni scurti cu ceva palmieri galbeni pe fond albastru, un Vasilescu gras ca Bobonete, plangea intr-un pahar. Nu m-am intrebat de ce dracu este imbracat asa, cum nu mi-am pus nici intrebarea, de ce eu sunt imbracat intr-o haina de blana a’la Fizz si mai am si o palarie galbena cu pana.

Mi-am tras un scaun langa prietenul meu si l-am intrebat:

Mihaita, fratele meleu, ce-ai patit, cine te-a suparat? dupa ce-a bolborosit ceva neinteligibil, si-a scos fata din pahar si mi-a repetat inca odata, ce mi-a zis si la telefon.

Frate, nu e corect, e bataie de joc…uite, de ciuda, de doua zile stau aici…am si plans…cu lacrimi de crocodil… si-mi arata un castron cu alune si ceva ce ar fi trebuit sa fie, lacrimi de crocodil. (chiar asa, crocodilii plang?)

Cum etnicii ce se ocupau de taiat fumul aveau o indemanare de nedescris, pentru a pastra atmosfera, mi-am aprins si eu o tigara. I-am oferit si amicului una. Dupa ce a tras un fum lung din tigara, omul se uita lung la mine si-mi zice:

Frate, tie-ti pare corect lucrul asta?

Nu, clar, nu!!…care lucru?

Omule, am castigat la loto, potul cel mare…da l-am castigat jucand varianta cu 16 numere…cap de pod,combinatii…in fine, o gramada de bani. Nu era corect, mai ales ca le-am ghicit pe toate sase, sa se intample lucrul asta cand jucam varianta simpla, de sase numere? Vezi ce curva-i viata? De ce sa platesc un bilet cu 16 numere, cand, daca tot a fost sa castig, plateam mai putin, o varianta simpla…6 numere? Hotii dracului…

Vasilescule, nu stiu daca joci la loto sau crezi in vise premonitorii, dar daca castigi, te rog sa nu ma mai suni…promit sa-ti dau eu diferenta de bani dintre 6 si 16 numere, nu de alta, dar cred ca asta a fost cel mai obositor vis ce l-am avut in ultima vreme…