Cand vine vorba de omenie, se pare ca si bulgarii sunt oameni, uneori, poate chiar mai oameni decat multe alte popoare. Ca sa intelegeti de ce zic lucrul acesta, am sa va povestesc o intamplare cu un bulgar, o familie de romani si un laptop.
In rolul bulgarului, Dido, sofer, face aproape saptamanal drumul Sofia-Bucuresti si retur.
In rolul romulanilor, o familie de romani ce se intorceau din concediu din Grecia, iar noaptea, au facut pana in Bulgaria, iar rolul laptop-ului, urma sa ia sfarsit inainte de-a intra in scena, laptop-ul, fiind uitat pe marginea drumului, cu tot cu geanta, cooler extern, incarcator si doua digipas-uri.
Bulgarul nostru, se întorcea de la București către Sofia și oprind să se pișe treaba mică, gaseste geanta cu laptopul pe marginea drumului. Întors acasa, deschide laptopul. Poze din vacanta si alte fisiere, dar nu reuseste sa vada despre ce e vorba, singura limba vorbita de el, fiind bulgara. Din fericire, doamna romanca, avea conectat facebook-ul si la detaliile de contact, iar la detalii, avea trecut si numarul de telefon.
Bulgarul nostru, pune mana pe telefon si-l suna pe un coleg, care vorbeste bulgara si-i povesteste despre laptopul gasit si-l roaga sa o contacteze pe posesoare, iar la urmatoarea vizita in Romania, sa-i aduca lucrul pierdut.
Luni, laptopul a fost adus si inmanat sotului. Asta, un fel de corporatist, a ingainat un fel de mersi, da-mi luasem gandul de la el…si dus a fost.
Mi-sa intamplat si mie sa gasesc lucruri pierdute si nu m-am gandit niciodata la o recompensa in momentul in care am inapoiat lucrul respectiv, dar ma gandesc ca era un gest de omenie, ca tipul sa vina cu o bere pentru bulgarul meu.
Deja, eu ma simt putin cam aiurea si ma gandesc sa cumpar niste bere pentru Dido, iar data viitoare cand vine in Romania, sa i le dau, sa ramana omul cu o impresie…uite frate, i-am inapoiat laptopul aluia, iar el a facut un gest.
Nu stiu, voi cum ati proceda?
As face eu gestul ca omului aluia sa nu i’se ia si sa ii mai ajute si pe altii care probabil ca vor avea mult mai mult bun simt si recunostinta pentru un ajutor primit.
Eu i-as fi oferit un zambet, si, la alegere, o strangere de mana sau o imbratisare. (Ca nu doresc sa incurajez consumul de alcool la soferi.)
P.S. „la alegere” se refera la alegerea mea, nu a lui sau a ei