Cred că v-a ajuns pe la coada urechii știrea că Ashleigh Barty a anunțat că renunță la tenis. Fata asta renunță la o carieră în tenis de pe cea mai înaltă poziție la vârsta de 25 ani. La cum se joacă acum, ar fi avut șanse să o mai ducă încă vreo 5 ani ca popa. Și la ce talent avea fata asta, ar fi dublat aia 25 de milioane câștigați până acum. Dar se pare că sunt și oameni care știu când să renunțe, oameni pentru care mai există și altceva decât bani și faimă.
Deși nu cred că are vreo treabă, ieri, când am aflat știrea, nu mi-am putut reține o întrebare. Oare cum ar fi reacționat Stere Halep dacă Simoneta, după ce ajunsese pe primul loc mondial i-ar fi zis că-și bagă picioarele și renunță la tenis? Știu, de porc gândul ăsta…dar aia e, așa mi-a venit.
Altfel, tot respectul pentru Ashleigh Barty. A demonstrat ce era de demonstrat și acum încearcă să-și vadă de viață. Din declarațiile ei, pare mulțumită. Știu, pentru noi ăștia grași ce ne uităm la sport de pe canapea cu sticla de bere în mână, faptul că cineva, un sportiv de top, faimos care mai și câștigă o spinare de bani anunță că gata, pare absurd. Cum să renunți? Dar nimeni nu se gândește că oamenii ăștia, în afară de antrenamente și competiții nu prea mai au viață. Da, e frumos să zbori prin toată lumea. Bă, da e și obositor…. Și chiar nu e de condamnat când un astfel de sportiv renunță doar ca să-și vadă de viață. Că dincolo de meciuri și victorii nu cred că sunt mulți cei ce realizează că nu se află prea multă viață. Și poate fata asta vrea și ea o viață normală…să nu ajungă ca fratele Williams la 100 de ani și un kintal jumate să se rostogolească pe terenul de tenis doar că are niște contracte și să mai încaseze niște bani.
De încheiere, cred că asta cu renunțatul pentru a te putea bucura de niște chestii mai mult sau mai puțin mărunte e valabilă în multe domenii.
