Naționalism vs Globalism

Fu, mă rog, încă mai e Ziua Națională a României. Cum toată ziua fusei pă drumurile patrie(*te-maș în ele), m-am crăcănt pă mine de cât patriotism a curs din boxe. Noroc că au insistat fetele că de acum, că e decembrie, putem asculta coline.. că nu știu ce făceam, mă trezeam și eu că sunt o mândră părticică din miezul lumii. Dar să lăsăm, să trecem peste, să le mulțumim francezilor că l-au trimis pă ghineralul Berthelot să ne învețe să pușcăm străinezii cotropitori și lu Ză King că le-a promis țăranilor pământ. Altfel, să lăsăm coada mai jos…

E, că n-am eu de gând să țin lecții de patriotism, fu azi în rablă ceva dispute naționalisto-globaliste. Beligerantele fură fetele…Eu, Elveția.

Uite un steag..Că e Ziua României… happy birthday România!! Asta cânta cea mică. Cezara, se uita la ea și-o întreabă:

Ce e România, Medeea? Și asta, peltică, îi răspunde:

Cum ce e? e locul nostru…de unde suntem noi…Cezara. Da frate, are dreptate copilul…România e locul de unde suntem noi…n-o poți contrazice. Doar sor-sa poate.

Medeea, România e o țară… noi suntem de pe PĂMÂNT!!! Bă, recunosc, m-a uns la suflet. Se vede că e fata lu tac-su.

Altfel, La mulți ani România! Bine că ne-ai ținut departe de război și ai tras spre Uniunea Europeană că altfel cine știe ce imperiu nășteam lăsați de capul nostru. Și pentru toți patriotarzii, un îndemn: