Mai da-l in plua mea de urs!

S-a incalzit vremea si ursii au iesit din hibernare. Bine, fac lucrul asta de foarte, foarte multi ani, nu vin eu cu ceva noutati despre iesitul ursului de la hibernat. Mai da-l in plua mea de urs, cum ar zice Nea Spaima.

Pentru ca Paste, oua si pasca, plec joi dupa servici la munte, la soacramea. Fetele erau deja de o saptamana acolo. Condus lejer, drum liber, temperaturi ok…vreme de meditat la volan. Pe drum am intalnit cativa ursi, mai multi ca in alte dati cand mergeam la munte. Nu i-am bagat in seama, m-am gandit doar ca, parca mai multi ursi ca in alti ani. Am ajuns fara probleme. Bag masina in curte si intru in casa. Din bucatarie venea miros de ciorba. Soacramea pe langa aragaz, nevasta’mea curata usturoi si, la masa cu un pahar de visinata in fata, Nea Spaima. Pe langa el se itea in sus, o teava de pusca.

Ca paranteza, il stiu pe Nea Spaima de cand eram copil, e neschimbat…inalt, slab, putin adus de spate si cu un nas mare. Zic astia care-l mai stiu ca ar fi tigan de-al nostru. O fi, eu l-am vazut mereu ca pe un fel de indian, un fel de apas dacic.

Salut lumea si-mi pun si eu o visinata. Ciocnesc cu Nea Spaima si arunc constatarea: Bre, cam multi ursi anul asta…Pana sa raspunda Nea Spaima, raspunde soacramea: Da, si pe aici se invart cativa…unu e chiar imens…d-aia l-am chemat pe Nea Spaima, sa se ocupe de ei… 

Ba, fix in momentul in care soacramea termina fraza, in hol intra cel mai mare urs pe care l-am vazut in viata mea. Mare cat datoria externa a romaniei si era tanar…in crestere. N-am mai stat sa ma intreb ce l-a facut pe urs sa intre in casa, mirosul de ciorba sau de visinata, am sarit de pe scaun sa inchid usa, strigand: Ursu’, a intrat ursul in casa, Nea Spaima, impusca-l!! A fost ca in Matrix…slow motion… Nea Spaima de pe scaun goleste paharul de visinata si-l arunca fix in capul ursului din hol prin usa intredeschisa. Ursul, surprins de asa lipsa de respect, cu ochii rosii de furie se rasuceste si porneste catre bucatarie…sunt mai rapit totusi si reusesc sa-i trantesc usa in nas. Timpul revine la normal si, pe langa zgomotul facut de ursul ce se izbea de usa si tipatul soacrei se aude vocea dogita a lui Nea Spaima: Nepoate, da-l in plua mea de urs…asta nu e pusca, e coada de matura…

Treaba era groasa si cu umflaturi. Blocati in bucatarie de cel mai mare urs in viata si soacramea tocmise cel mai celebru vanator de ursi, pe Spaima Ursilor, care venise inarmat cu o coada de matura. Intre timp ursul reusise sa faca o gaura in usa si o laba cu gheare mare cauta sa apuce orice din bucatarie. Inca tineam usa bine, nevastamea curata usturoi in continuare, soacramea isi inghitise tipetele, Nea Spaima se ocupa de paharul meu de visinata. Eram disperat…cu umarul in usa m-am intins si am luat de langa protapul de shaorma, un cutitoi din ala lung, tip sabie si am inceput sa-l crestez pe urs de fiecare data cand baga laba prin gaura de-o facuse in usa. Radea cutitul in hohote, era un haos total. Intre timp, Nea Spaima si-a luat coada de matura si a sarit pe geamul de la bucatarie. S-a intors si mi-a zis…Tine usa bine, nu-l lasa sa intre si dus a fost. L-am mai auzit printre mormaielile pline de spume ale ursului cum mormaia si el nefericit...urs, mai da-l in plua mea de urs…

Deja eram consolat cu ideea ca in scurt timp voi fi pranz pentru urs cand, pe geam l-am vazut pe Nea Spaima cum se strecura ca un sarpe cu coada de matura in mana. Ajunge in spatele ursului si cu o miscare sigura, si-a infipt coada de matura fix in curul ursului. S-a dezlantuit jihadul…ursul a inceput sa urle ca apucat, a rasturnat o masa, a spart doua baloane si o minge si dus a fost…inca se auzeau din padure urletele ursului. Deschid usa si-l vad pe Nea Spaima cum se chinuia sa ridice masa rasturnata de urs. Bodoganea in barba…mai da-i in plua mea de urs…

Nu mai stiu daca l-am ajutat pe Nea Spaima sa ridice masa, m-am trezit. Ce trebuie sa precizez este ca in timpul acestui vis, niciun animal salbatic nu a suferit sau a fost ranit.