M-am uitat la Undercover Billionaire…

Cum nici eu nu le știu pe toate, tot așa nu am știut nici despre Undercover billionire. E, pe tema sezonului 2 din Undercover Billionaire, sezon în care apare Grant Cardone, am văzut niște discuții pe subiect. De fapt, băiețzii se luaseră inițial la ștangă pe abilităţile lui Grant Cardone ca mai apoi să-și dea la gioale între ei că na, peste tot e ceva de împărțit.

Deși regizat, primul sezon e comestibil ca să zic așa, pare ușor natural. Cel de-al doilea sezon, ăsta în care apare și Grant Cardone, e mai de oligofreni, așea… În fine, ideea din tot reality show-ul vieții este că se ia un miliardar și e dus într-un oraș oarecare și este lăsat acolo 90 de zile timp în care ăsta trebuie să pornească ceva afacere care să fie evaluată ulterior la un milion dă dolari. În demersul ăsta, miliardarul nostru are o camionetă, un telefon nou, fără contacte şi 100 dă dolari în buzunar. Cumva, american dream-ul ăla clamat de ei…În fine, e de uitat mai ales dacă te-ai prins cum e cu viața și nu ești antreprenor pe banii lu mă-ta. Cam asta ar fi cu primul sezon, din Undercover Billionaire, e relativ ok… Însă, sezonul doi, cum am zis, e praf, un fel de labă pentru americanii flușați. Și vă zic pă scurt…

Dacă cu primii doi, Elaine Culotti și Grant Cardone treaba e relativ simplă, cei doi fiind hotărâți pe muncă, duoamna Monique Idlett-Mosley, nevastă dă rapper, patroană de casă de discuri, impresar muzical și fondatoarea unui fond în care se dorește ca mjoritatea să fie reprezentată dă femei, minorități de toate felurile și mai ales femei de culoare, nu mi-a plăcut. Cum și asta avea tot o sută de dolari, femeia s-a dus la ceva pastor, s-a lipit de ceva cazare gratis din mila besericii și mai apoi s-a mutat pe capul unei alte duoamne de culoare. Mda, până aici totul ok, toți merg pe găsirea unei locuințe ca mai apoi să facă rost de contacte(probabil n-a dat bine că în sezonul 1 Glenn Stearns a dormit în camionetă cateva nopți), să afle care sunt oamenii cu bani din zona respectivă și să se pornească pe făcut milionul de dolari.

E, și începe asta să se implice, se împrietenește cu alte negrese din localitate, începe să câștige ceva bani că îl ajuta pe unu să vândă legume în piață. Și vine la piață și primarul din localitate care ghici ce? Era negru și era femeie. Și-i explică asta primarelui ce visează ea să facă pentru comunitate și rămâne să se întâlnescă să dezvolte subiectul. Și vine cea mi bună scenă din tot scenariul…

Se întâlnește tipa cu încă două negrese și le zice că urmeză să se întâlnescă cu primarul din localitate să afle care sunt antreprenorii din oraș, să vadă dacă găsește pe unul dispus să investească. #Băbăieți și atunci se trezește mesajul feminist de culoare într-una dintre interlocutoare și zice următoarea treabă:

Da ce să vorbești cu investitori, lasă că vorbim noi cu 10-12 femei de culoare din comunitate și ne descurcăm, ce nevoie avem de investitori.

Bine’nțeles că vor reuși, doar trăim într-o vreme în care totul e posibil. vi ales atunci când e regizat.