Încotro?

Mda, e cam dubioasă perioada asta și, noi, fiind din nou la doi pași de răscrucea marilor imperii, bazat și pe declarațiile făcute de cocoșați care ne conduc, stăm prost. Că cică să stăm liniștiți, că NATO. Da vorba cântecului…NATO, NATO’lănit-o ‘deajuns. E, și pe tema asta, ca un bun strateg ce sunt, mă uit către zări mai sigure. Desigur, e complicat…că la o adică, dacă e global, e cam aleluia. Altfel, fără urmă de patriotism, mi-am pus în dulap costul de supererou și mă uit încotro s-o șterg în caz că.

Știu, e plin de eroi și patrioți pe rețele, da frate, pe mine mă cam doare undeva de toți prăjiții ăștia de la conducere care s-ar căra în secunda doi și aș rămâne eu și alții s-o apărăm pe șoșoacă, pe simoin și casele lu Mutu. Cred că înțelegeți ce zic, că nu e vorba de defetism sau lașitate. E vorba că nu merită și, până la urmă, sunt mai importanți ai mei. Așa că mî gândeam că ar fi câteva zone/țări în care pericolul de război pare în primă fază ceva mai redus. Și mă gândesc că astea ar fi mai spre vestul europei. Franța, Italia, Spania. Sau o Canadă sau Australie. Da la ultimile două e mai greu de ajuns că na, e cu proces de imigrare.

Altfel, dacă e să fie, contați pe mine, voi fi alături de voi pă facebook. Și voi condamna o eventuală agresiune.

În altă ordine de idei, despre conflictul ăsta n-am o părere. În afară de faptul că e unul mocnit de ani de zile, chiar nu cred că mai are rost să-mi mai dau eu cu părerea. Sunt o grămadă de pricepuți în materie… Cert este că nu e bine. Și mai e ceva, în caz că nu reușesc ce v-am zis mai sus și nu am încotro…. plm, mai bine să plângă mă-sa decât mama.