Zice că meseria e brățară de haur…Da, chiar e, mai ales în vremurile astea în care toți se vor directori, șefi sau antreprenori. Ca o scurtă paranteză, un vopsitor bun sare de 1500 euro pe lună…asta din ce am văzut la o primă căutare pe net după „salariu vopsitor auto” asta pe la noi, afară și mai bine. În fine, să mă laud, am fost un vopsitor auto bun spre foarte bun. Zilele trecute, după mai bine de 10 ani, am pus din nou mâna pe un pistol de vopsit. Bă, încă mai știu meserie și dacă mă pun puțin la punct cu noile vopseluri și mai vopsesc 2-3 garduri, pot să mă angajez liniștit în orice atelier de vopsitorie auto. Încă mai am mână, încă mai știu niște șmecherii ce țin de vopsitorie auto.
Meseria de vopsitor auto este și a fost mereu o meserie bănoasă, am câștigat bani frumoși atâta vreme cât am prestat. Că s-a întâmplat să vreau mai mult pe parte de dezvoltare personală e altă poveste, poate o să dezvolt subiectul într-un alt articol. Concluzia, dacă partea de tinichigerie o făceam că trebuia făcută, când era vorba de vopsit, mă simțeam artist…iubeam tușa aia de final, ultimul strat de vopsea…luciul ăla de vopsea nouă. Apoi, beam o bere..
Bun, acum vreo 3 săptămâni, pe fordulică l-a lovit o tanti. După toată povestea cu asigurările și încercarea tipului de la asigurără să-mi bage pe gât un servis auto, în urma refuzului s-a ajuns la reparație în regie proprie. De ce să mint, am ieșit în câștig cu niște bani și in minus cu doua zile de concediu pe motiv de ciocănit, chituiu, vopsit. Mi-a plăcut…
Cum 15 august a fost zi liberă am încărcat fetele în mașină și ne-am mutat pentru 3 zile la țară. Între timp mi-am comandat de la autoeco o aripă stânga față și niște vopsea și chit auto din Târgul Vitan și eram gata de treabă. Cum dacă dai nu mai ai, am apelat la mecanicosul meu pentru un compresor și un pistol de vopsit. Sincer să fiu, la ce pistoale de vopsit sunt acum comparativ cu anii 90 când mă jucam eu de-a vopsitorul auto, chiar că aș scoate meserie din orice… Ideea este că la final am vopsit aripile față și spoilerul care mai fusese julit acum ceva ani și tot amânasem să-l repar. Ce a ieșit…păi un lucru muțumitor…
Da, se vede o vagă diferență de nuanță, probabil că s-ar fi văzut și mai pronunțat dacă nu știam eu șmecheriile alea de vopsitor bătrân. În fine, ideea este că la un poliș s-ar duce de tot…dar n-o să vadă, fordulică e mașină de muncă, nu de agățat.
Poate vă intrebați cât a costat toată lucrarea..
Aripă Ford Focus 2 de la Autoeco-105 lei
500 g vopsea, lac, chit auto, diluant, smirghel, sprițchit, rola hartie din Targ Vitan-400 lei
Câteva beri și țigări
Un borcan de miere pentru mecanic
Cât mi-a dat asigurarea pentru reparație în regie proprie? Păi, suficient încât să-mi acopere și reparația turbinei….1250 lei la Marvis Auto.
Concluzie?
E bine să te pricepi și la alte lucruri.
Da, meseria chiar e brățară de aur…
Dacă stăteai pe aici pe la noi era musai să faci treaba asta aproape săptămânal. Mai ales dacă îți parcai mașina undeva pe la capitală.
Pe aici o mașină nouă sau proaspăt vopsită ține maxim 1 lună, iar oamenii și asigurările nu se prea stresează pe tema asta.
La Roma…trăiești ca romanii.
Bravo, MAREANE! Cred ca d’aia vedem altfel ziua de maine … spre deosebire de altii, unii din noi mai stiu sa faca si altceva sau chiar sa se reprofileze oricand. 🙂
Cred ca si nevoia te mai invata…nu cred ca moare nimeni de foame.
Sincer, nu prea mai pot cu cretinismul ala ca daca faci ceva cu mana ta e si neaparat legat de faptul ca mori de foame! Fratioare, unii prefera sa faca asta si din cu totul alte motive, cum ar fi un lucru bine facut, o economie la indemana sau pur si simplu placerea de a face. Din orice motive aleg oamenii sa mai faca una-alta si cu mana lor, e doar de laudat si atat.