Cu niște ani în urmă, la un pahar de vin aveam o discuție cu tata despre vacanțe, plimbări și alte peregrinări. Și-mi zice tata, Băh, da mai stai și tu pe acasă, că nu e weekend în care să nu fii plecat pe undeva măcar o zi. Te mai odihnești și tu... Și i-am zis că e gtreu, că așa m-a crescut… cu plimbări, excursii, vacanțe.
Având în vedere cele de mai sus, am continuat pe aceiași idee. Excursie, vacanță, plimbări. Fetele nu sunt încă la vârsta de discuții la pahar de vin dar, pentru că așa le-am învățat, acu ceva vreme cea mică mi-a bătut obrazul. Că e week-end, de ce nu plecăm în vacanță? Ați prins ideea, da? E, pe lângă plimbările noastre din care fetele nu au lipsit decât o singură dată că erau plecate în tabără, le-am luat cu noi peste tot, le-am trimis în tot ce organizează școala, grădinița în materie de excursii și tabere. Nu am vacanță cu copiii și vacanță fără copii, nu mergem peste tot împreună. Să mai vadă și ei, să le mai povestesc că mai e puțin până nu or să mai vrea să meargă în concediu cu tac-su.
Altfel, zi de zi mergem la școală și la grădiniță. Și dimineața avem aceiași discuție. Trezirea. Săptămâna trecută au avut ceva excursii organizate de la școală și de la grădiniță și s-au trezit imediat, fără întors pe partea cealaltă, fără 5 minute… În picioare, erau gata imediat. Inspirat de această întâmplare, ieri dimineață merg să le dau deșteptare. Greu.. Și zic, Hai tată, hai…Hai că întârzâiați la excursie!
Cezara a făcut ochii mari dar s-a prins..Nu e nici o excursie azi, e marți… Medeea în schimb, că la ea a fost faza mișto și ar fi fost de filmat, când am zis EXCURSIE, a sărit în picioare… Ce?! Excursie?! A fost ca la reclama aia cu câinele la plimbare…
