Vine o zi când totul se termină… astăzi, într-o zi ploioasă și rece de sfârșit de mai, a fost rândul vișinatei. Gata, s-a terminat. Pacat de ea că a fost o vișinată tare bună, i-a plăcut chiar și lu Nea Spaimă…. În fine, cu toată vremea asta capricioasă, dacă altele nu s-au făcut, la capitolul vișine sunt în cărți. Bine, decalat cu vreo săptămână – două așa…De exemplu, poza de mai jos este de anul trecut, 3 iunie 2019. Anul acesta sunt încă verzi. Deci, vișinata mai așteaptă, că e procedeu de durată dacă vrei să scoți o vișinată bună.
Acu, trebuie să recunosc, mai am vreo 2 litri de ceva ce s-ar putea numi vișinată, dar e din aia făcută de tata și el o face cu țuică. Și nu-mi place, se simte gustul de țuică. Eu, dacă tot fac vișinată, fără a fi un mare consumator, o fac cu votcă. Am făcut într-un an și cu alcool rafinat dar tot nu se compară cu vișinata făcută cu votcă. Acum na, după gust…sunt oameni ce beau zeamă de electrozi..
Și dacă tot am descoperit că-mi place vișinata, țin musai să mă bat apreciativ pe spate și să-mi transmit ceva felicitări că în 2014 când am plantat niște fructiferi am plantat și vreo 6 vișini. Atunci credeam că sunt cam mulți, mă gândeam că ajung pentru ceva vișinată, ceva dulceață. Între timp se pare că e de bine…băgăm și dulcețuri, ajunge și de vișinată, băgăm și la congelator pentru clasica prăjitură cu vișine. Nu mă întrebați de soi…habar nu am, am plantat niște puieți crescuți pe un alt teren unde, habar nu cum, a crescut un vișin. Dar de când au început să rodească, mereu au fost plini de vișine. Și sunt dulci-acrișoare, mâncabile fără să te schimonosești.
Nu-i bai. Oricum toate au un sfârșit. Ne mai spui tu cum e cea nouă. Eu unul credeam că vișinata cu alcool e cea mai bună. Nu gândeam că poți folosi vodca (prea-sfânta vodcă! 🙂 ) în procesul de fabricație al vișinatei.
Oooo, o votca buna la visinata e perfecta. E drept, iese mai scumpa dar daca tot o fac, o fac pentru mine.
Acum vreo 10 ani am dat gata o damigeana mica cu un prieten. A doua zi, dupa ce mi’am vomitat si sufletul si mi’am batut cuie in cap, am jurat ca nu mai beau visinata in viata mea. De vreo doua ori am mai gustat’o de atunci, dar cam atat. In rest, anul asta cu mandrie si bucurie mi’am plantat in curte doi visini, ca imi plac visinele maxim, mai ales dulceata sau comport, sau prin prajituri. Si se prinsesera frumos amandoi, m’am bucurat tare, numai ca intre timp, m’am ales cu un copil mic, si in doua zile i’a rezolvat pe amandoi. No, am ramas doar sa visez la visini in curte. Aia e.
L-as ca te repar eu. Sa ma tragi de mânecă mai spre toamnă, că o litră de visinată s-o găsi pentru prieteni.
>:D<