Gata, am mâncat pleșcăviță

După 3 ani de când mi-a lăcrimat papila după plescăviță, am reușit într-un final și mi-am făcut pofta. Acu, că m-am apucat să scriu despre pleșcăviță, aș mai băga una…cel mai probabil o s-o fac de pe undeva de prin oraș că data trecută n-am dibuit locul unde aș putea încerca o pleșcăviță în București. Ideea este că am plecat în vacanță cu gândul la pleșcăviță dar la dus n-am avut noroc, am mâncat în Novi Sad la un restaurant, probabil singurul restaurant din Novi Sad care nu avea pleșcăviță în meniu. Așa că m-am mulțumit cu 10 Ćevapčići, un fel de mici de-ai lor, dar mai mici decât micii noștri. Buni și ăia…

Altfel, pentru pleșcăviță a trebuit să mai aștept până în Slovenia…

Aici, în Slovenia, în umbra castelului Predjama, la un fel de bâlci medieval unde m-am războit cu niște cavaleri din zonă, am băgat prima pleșcăviță. A fost mai pe tradițional, cu ceapă, muștar și sos ajvar. Mi-am mai luat eu ceva barabule prăjite să compenseze lipsa berii că deh, eram cu rabla și nu m-am riscat să beau o bere.

Apoi, pe drumul de întoarcere, în orașul Ruma, am zis să mai bag o pleșcăviță. De data asta a fost la o bodegă mai fițoasă, pă centru ca să zic așa. De aici și constatarea aia cu afumatul mâncării. E, aici pleșcăvița avea alt plating, mai reinterpretat dar ideea rămâne. Ca idee, eu care sunt mai pe prăjit bine, mi-a plăcut mai mult pleșcăvița asta. Poate și unde în loc de sos ajvar ăștia aveau la pleșcăvița lor ceva sos de unt cu încă ceva dar și ceva ceapă roșie.

Altfel, dacă aveți drum prin Serbia și vreți să mancaț o plescavița bună, găsiți la Avenia,un restaurant din orașul Ruma…un fel de mix între Videle și Târgu Ocna.