Pentru a înțelege mai bine de ce vă frec eu la cap cu fotografia aproape în fiecare marți, zic să încep cu impulsul. V-am mai zis pe aici că toată viața mea am trăit cu impresia că undeva, adânc de tot, în sufletul meu zace un mic artist. Îi lipsește atât talentul cât și ochiul. Dar se zbate.. În fine, dincolo de asta, într-o seară l-am găsit pe yt pe un canadian care și-a cumpărat niște hectare de pădure și le-a transformat într-un habitat pentru păsăret. Și omul stă toată ziua și pozează păsări și alte animale. E interesant, vă las la final un clip de-al lui.
Cred că în momentul în care am găsit canalul tipului s-a întâmplat declicul. Și mi-am cumpărat de pe olx un DSLR Canon. Cum sunt zgârcit…mi-am luat ceva ieftin și treaba asta confirmă că puțin dai, puțin face. În fine, la 600 lei cât am dat eu pe Canon 600D nu cred că găseam ceva mai bun. Încă de pe atunci visam la obiective de 3-400 mm și poate chiar mai mult. Dar la bani puțini găsești dslr-uri cu obiective de kit 18-55 mm și, uneori, pachet ce mai cuprinde un obiectiv de 50 mm. Și nu mă pasionează genul acesta, eu visam să-mi iau tun mare să pozez genele ursului de la o distanță sigură. Și cum vă ziceam că sunt zgârcit, după ce mi-am făcut puțin mâna cu ce-am avut, am zis că e momentul să-mi încerc norocul și cu ceva mai aproape de ce am visat eu. Și mi-am luat, tot la mâna a doua, cel mai hulit obiectiv cu zoom mare de la Canon. Mi-am luat un obiectiv Canon EF 75-300 mm, F/4.0-5.6 III. O janghină de obiectiv zic mulți… o afacere pentru începători zic alții. Una peste alta, din punct de vedere al prețului nu prea ai ce să iei mai bun la câteva sute de lei. Și azi l-am pus la treabă… Și prima poză wild life de care chiar sunt încântat. Am pozat un pănțăruș. Pănțărușul sau ochiul boului cum mai e cunoscut pe la noi e un fel de vrabie dar mult mai mic… De aici și încântarea mea că am reușit să pozez păsăroiul ăsta.
I-am făcut și un crop să se vadă mai bine…
Cred că o să-mi placă obiectivul Canon EF 75-300 mm, F/4.0-5.6 III chiar și așa fără stabilizator de imagine. Că d-aia nu-l apreciază lumea, că nu are stabilizator de imagine. Altfel, da, e dubios cum tremură imaginea la zoom maxim. Dar are niște scheme care dacă o să le învâț o să fie interesant de pozat cu el.
În altă ordine de idei, zoom-ul maxim de 55 mm de la obiectivul de kit e pistol cu apă față de ce înseamnă un zoom de 300 mm. Eu mă minunez că n-am mai văzut așa ceva până acum. Adică de la mine de la birou și până la Casa Poporului sunt vreo 3,5 – 4 km. Și am tras o poză de la etajul 9 cu zoom 75. Și cam așa arată Casa Poporului pozată de pe Nerva Traian cu o răgălie de Canon 600d și cu un obiectiv Canon EF 75-300 mm, F/4.0-5.6 III fără stabilizator de imagine.
Și apoi i-am dat zoom maxim. Și mi-a ieșit așa ceva. Nu știu ce să zic, zilele următoare o să-mi iau trepiedul și să încerc să fac poza asta de pe trepied să văd cât de mare este diferența.
Și dacă tot am pozat cu zoom Casa Poporului tocmai de la Nerva Traian, am zis să fac un zomm și pe Catredala Neamului.
Singura modificare adusă fotografiilor a fost reducerea balansului de alb în GIMP. Altfel, aștept o zi mai senină că azi era ceva ceață peste București. S-au poate o dimineață s-au un apus… că tot s-a dat ora și mă mai prinde apusul pe la birou.
La final, că v-am zis că vă las un clip de la canadianul care mi-a deschis ochii spre fotografia wild life, o să vă zic doar că dacă vă mănâncă și pe voi să vă apucați de fotografie…eu n-am nici cea mai mică vină.
La 300mm stabilizarea aia e un kkt cu perje, pentru stabilitate tot la trepied ajungi. In concluzie, stai bland ca nu ai pierdut nimic. Eu am varianta de 70-300mm la Tamron, tot fara stabilizare ca nu era nevoie de ea, ce am in plus este functie MACRO, ca aia chiar e utila la nevoie si de aia l’am ales in detrimentul Canon’ului. De folosit eu il folosesc rar, dupa cum stii, eu prefer alt tip de fotografie, de luat l’am luat pentru nevoia ocazionala de zoom si Macro.
Sa il folosesti sanatos, spor la pozat! 🙂
Mda, m-am uitat și după Tamrom și nu-mi dădea la bani. Acum nu știu dacă or fi diferențe semnificative… Altfel, variantă cu stabilizator era ceva de 250 mm…dar mai era de pus bani. Cum nu vreau să fac carieră din fotografie, am zis pas… Probabil, dacă cândva în viitor imi pică un kit atractiv oi scoate banii. Până atunci mă distrez cu ce am.
Diferenta era ca eu in felul asta am lovit cu o piatra doua pasari cum se zice, adica nu mai am nevoie si de inca un obiectiv de macro, asta facandu’si treaba foarte bine si mai mult decat suficient pentru mine. In rest, din punct de vedere al calitatii, parerile sunt impartite, eu unul nu prea am vazut mari diferente cu exceptia ca Tamron este mult mai bine izolat la praf, dar asta vine cu un foarte mic dezavantaj, respectiv ca este putin mai zgomotos, lucru care pe mine nu ma deranjeaza. Ca foto … sunt pe acolo, parca mai bun Tamron la lumina redusa, motiv pentru care este si putin mai lent la autofocus. Avantaje … dezavantaje, un fel de Canon pentru cei mai mult atenti la fitze, Tamron pentru cei pragmatici. Vorbesc strict de categoria asta de obiective accesibile.
A zis cineva plastic?
Stabilizarea in body poate ajuta daca n-ai stabilizare pe obiectiv.
Mai trage de umbrele alea. Dă din Curves alea fără frică.
Rezonez puțin cu articolul acesta. Am cochetat și eu cu genul ăsta de artă vizuală dar cred e cam târziu să mă mai apuc de fotografie la vârsta mea, mă refer la modul profesionist.
De hobby merge…