Pe tvr2 a început redifuzarea filmului Ciresarii, motiv de trăiri nostalgice. Tare curios sunt cu ce ochi as privi acum filmul daca as mai avea varsta, nu de alta, dar alte vremuri, alte preocupări. Cartile, le-am recitit acum ceva ani…si mi-a plăcut.
Alaturi de câinele Laba, Patrocle si Mihail, Țombi este unul dintre cei mai îndrăgiți căței ce apar în cinematografia romaneasca. In alta ordine de idei, dintre băieti, cel mai mult mi-a placut de Ursu, iar fetele…Lucia cred ca mi-a fost prima dragoste.
Ce sa zic frumos, pacat ca e pe Tvr 2 si nu prea mai da tineretul navala la televiziunea publica, ca de era pe ProTv sau alt post din asta obisnuit cu grila principala, poate, poate…in rest, sambata si duminica de la ora 11, Ciresarii pe tvr2.
Ar trebui revazut. Asta precum si toate panzele sus. Sunt cateva seriale nemuritoare, merg sa le vezi si la 10 si la 40 si la 90 de ani.
Cand e, ziua si ora?
Multumesc
Sambata-duminica ora 11
Am pe undeva colectia de filme … am tot zis ca trebuie sa imi fac timp sa le revad, da parca ma atacau prea mult la sentiment si rascoleau niste vremuri cand copii erau copii si bucuria explorari lumii ce ne inconjoara era una fara margini. Heheee … ce mai ciresari eram si noi. 😀
eram pe dracu ma. ca nu ne lasau parintii sa facem mai mult decat sa ne urcam in pom. aveam noi voie singuri pe munti? ei asi…
Nu stiu Francisc amice ce copilariei si parinti ai avut tu, da eu prin muntii mi’am petrecut mare parte din copilarie improvizand un cort dintr’un nailon de ala de pe vremuri pe care il caram dupa noi peste tot, mancand slanina d’aia groasa pe bat facuta la foc si bucurandu’ne de apa izvoarelor cele limpezi. In rest … am mers cu tata si ciurda de prieteni peste tot, atat la pescuit prin te miri ce colt de lume cat si prin munti … unde ne bagam prin orice gaura crezand ca odata si odata om descoperi si noi ceva. :)) Nu s’a intamplat … dar nici de explorare nu ne lasam.
Misto vremuri …
Asa, asa adu-l cu picioarele pe pamant :))) Se vede ca e mai tanar 😛 pai venea militianul de sector si imediat te intreba al cui esti ma, unde mai pui ca-l aducea pe tactu de la uzina cu Aro sa te recunoasca si… acasa luiai si ceva curele la fund, adio bani de cingo cu surprize, dap…. filmele astea te faceau sa visezi!
bun asa. sarumana jupane!
Pesteri, catarat pe stanci…. asta e film horror pentru pusti din ziua de azi :))
E bine ca mai scrie cineva de astfel de filme. Toata stima!
<
ol>
Danke Sanke! A, si daca tot ai zis de munti si cățărat, mai era un film..Copilul munților.. .o sa-l caut.
Heidi? 😀
Nu, tot românesc…ceva pusti dizident
Hai ca va zic eu doua: Aventurile lui Babusca si Fiul Muntilor, ultimul cu spionaj, film de film 😉
fiul muntilor a fost genial. ala cu caciula aia… cand eram mic mi-am pus parintii sa-mi ia caciula d-aia
Mai mulți români care au fost mari fani ai Cireșarilor în anii 1980 s-au întrebat în anii 2000: oare de ce ne sună atât de cunoscută povestea ”micului detectiv Kalle Blomqvist”? Cea apărută în Suedia cu câțiva ani înainte de Cireșarii noștri și tradusă prima dată la noi cam pe atunci, pe la sfârșitul anilor 1950?