Bă, da, văd că e ori cu planuri ori cu nostalgii. Bun, dacă tot e cu depănat amintiri legate de revelioanele de altă dată, zic să arunc și eu o astfel de amintire pe interneți…s-o mai fi întâmplat și pe la alții, or mai fi avut și alții un Bobi din ăsta. În fine, până una alta, sunt bine, încă mă felict că am ales să petrec cumpăna dintre ani în Bulgaristan și nu pe DN 1…ceea ce vă recomand și vouă pe viitor…să pot merge și eu liniștit pe Valea Prahovei :))
Bun, pe vremea lu ceaușescu revelioanele erau cam cum zice băiatul ăsta aici, cu potol și beutură…cam ca acum. E, da atunci cireașa de pe colivă era programul tv…glume și alte chestii hartistice. Din ce-mi aduc eu aminte, toată lumea pândea fitilele și înțepăturile din glumele artiștilor la adresa sistemului și a celui mai cel fiu al poporului. Unele cred că erau atât de subtile încât erau doar în mintea telespectatorului…în rest, râdea lumea ca la Vacanța Mare în anii 90.
Bun, că Bobi, că de el e vorba, era un fel de electrician, un nene ce deservea transformatoarele și alte manete ce asigurau curentul electric pe la mine prin comună și prin alte sate învecinate. În condițiile în care toată lumea avea televizorul apt combatant pentru revelion, următorea problemă pe ordinea de zie era cine e de serviciu la transformatoare în noaptea de revelion. E, dacă era Bobi, ăsta avea șansa ca în noaptea de revelion să fie cel mai urât de cetățean din zonă, mai urât chiar decât era Ceaușescu…Era și normal, să fie așa în condițiile în care asta avea și el pasiunile lui…dacă pica de tură în noaptea de revelion, când apărea pe ecran ceasul ălă odios care marca trecerea secundelor, Bobi, punea mâna pe manetă și ne cufunda pe toți în beznă. Și cam așa se petrecea cumpăna dintre ani…tot consumatorul în picioare, cu paharul de beutură în mână, număra: 10, 9, 8, …bang, pica curentul…FMM Bobi! Bă nesimțit e ăsta tu-i mama mă-sii! ‘rai al dreaqu cu neamu tău! Cam astea erau urările din noaptea de revelion când era Bobi de tură.
Le trece repede oamenilor, mai mult de 5 minute nu ținea Bobi curentul oprit, se întorceau oamenii repede la beutură și haleală. Mai nasol era de cei cărora, din cauza glumei lu Bobi, le clacau televizoarele…dacă până atunci televizorul mersese sticlă, după căderea bruscă de curent, mai crăpa câte-o lampă, un integrat, ceva…și a doua zi când lumea vorbea despre glumele din noapte de revelion, tu, îl înjurai în continuare pe Bobi că oprise curentu.
Bobi asta al tau era si Bobi al meu si al multora. Se intampla rar treaba asta ca macar in noaptea de Revelion incercau sa se abtina, dar daca nimerea Bobi de serviciu si se impiedica de fire, iesea cu urarile alea de care ziceai. 😀 In rest, ca veni vorba de lampi, traditia schimbatului de lampi la televizor in noaptea de Revelion era o traditie la fel ca aia cu salata de beauf si a tot tinut pana cand, in sfarsit a inceput lumea sa isi cumpere de alea „pe integrate” care erau ceva mai rezistente si la care foarte multi deprinsesera arta inlocuirii sigurantei. :))
Ma sincer, nu sunt chiar atat de batran, dar am prins si eu ceva vreme comunista, din care nu-mi aduc aminte mare lucru. Insa, oricum, si imediat dupa `90, tot cam aceleasi vremuri erau, fiindca.. nu stiam prea bine ce-i ala capitalism etc..