Din nou în Thassos…Tot în Potos

Noaptea trecută am avut un vis din ăla distopic, se făcea că eram în cucu gol pe o plajă, poate cea mai frumoasă plajă care putea exista în visul meu. Deși plaja era una foarte reușită cum greu poți găsi în viața reală, o plajă cu nisip fin, cu intrare lină într-o mare calmă din care o lună imensă, cam cât datoria externă a României, încerca să se cațere pe un amurg roșu-violet, eu, după cum am zis, în cucu gol, eram ultimul om de pe pământ. Și partea nasoală era că, motivul pentru care ajunsesem să fiu singurul om de pe lume, venea să termine treaba. În jurul meu nici măcar o piatră, doar nisip fin și mare și luna aia de v-am zis. Singurul lucru pe care puteam pune mâna era cucu, dar asta nu mă ajuta cu nimic…

În fine, m-am trezit, nu știu cum am rezolvat problema dar m-am tot gândit cum se numea plaja aia mișto de la care a pornit visul. Mi-o arătase Doamna, (plaja boss, nu te gândi la prostii) înainte de culcare și, cel mai probabil de aici și visul…că prea semănau plajele între ele. Bine, la aia din vis i-a mai adăugat imaginația mea note și culori. Dap, mi-am amintit după ce am căutat pe google, „plaje Creta”…că de acolo era plaja Elafonissi.

Bă, n-am fost în Creta…încă. Aveam anul ăsta un gând mai prin iarnă dar l-am pasat, dar mai e timp și, acum că tot am visat plaja asta, am și un motiv în plus. Poate pun în practică visul :)) Vă pun poze cu mine, cu cucu și cu luna daca se întâmplă. Până una-alta, împreună cu Bogdan și una dintre familiile de anul trecut din Halkidiki, vara asta bagăm un Thassos, că n-am mai fost pe acolo de prin 2013. Nu știu dacă visul ăsta îndeamnă la vacanță, e posibil să nu, că la ce boemie am în mine, nu m-aș mai întoarce din vacanță…dar n-am ce face, cineva mai trebuie să și muncească, că tata a fost strungar și are pensie mică.