Dacă nu ați aflat de pe efemeride, aflați acum de la mine.Istoria nespusă a dacilor nu ne spune că după momentul zero al alcoolului românesc, ziua în care Burebista a tăiat viile și i-a băgat în post negru fără grade pe daci, o ceată de daci tradiționaliști, adepți ai licorilor ce îmbie la voie bună și dans, și-au băgat viezurele în ea de brânză și de barză, au încălecat pe mânz, și-au luat alambicele și au pornit către zări îndepărtate.
Au ajuns după o vreme în Irlanda și au crezut inițial că au avut ghinion în viață.Le-a trecut repede, în loc de vin, au trecut pe bere. Și cum din cauza vremii,într-un loc unde jumătate de an stă să plouă,iar cealaltă jumătate chiar plouă,unde soarele e mai zgârcit ca un scoțian, nu era de stat pe afara, dacii noștri au mai pus o cărămidă la temelia civilizației… au inventat pub-ul.
Cum bere era, pub era, zongoră și fluiere aveau, ramura insulară a dacilor, a trăit binemerci până a apărut Sfântul Petricî(văr cu Sf.Andrej) și i-a creștinat.Azi fiind 17 martie, este ziua dacilor irlandezilor de pretutindeni, iar cum și ei se trag tot din daci, hai să fim alături de ei la sărbăutorirea Sfântului Patrick …cu o bere si ceva muzica saltareata de pub.
Interesant articolul.
Merci, merci
Așa cum a spus și Alex, articolul este interesant. O mențiune de la mine: irlandezii sunt irlandezi, își iubesc țara și o respectă, știe ce înseamnă o zi națională, o sărbătorește cum poate mai bine. Nu spun așa, ca să mă aflu în treabă, dar Irlanda, tradițiile, berea și orice altceva care are legătură cu irish e… no comment.