Acu 20 de ani, într-o dimineață de 1 iulie, m-am trezit sărak. Unde seara mă culcasem milionar, dimineața a fost gata… S-a ales praful de milioanele mele. Altfel, mă gândesc că ăștia de v-ați născut după 1 iulie 2005 nu ați avut ocazia de a vă fi născut într-o familie de milionari. În fine, mă gândesc că or fi fost câțiva miliardari prin România încă de pe vremea aia. Că na, dacă taiai 4 zerouri din 10 miliarde rămâneai milionar. Pe când dacă taiai din 7 500 000 cum era media sărachilor pe România…
Altfel, cică e bine că s-a tăiat. Mai ales la ce inflație am tot avut în perioada aia … Vă dați seama cum ar fi aratat portofelul pensionarului român dacă nu se trecea la leu greu? Mergeai la piață cu căruciorul catena plin cu bancnote și te întorceai cu doo kile de cartofi și o bucățică de brânză de Jina.
Altfel, nu știu voi cum ați perceput trecerea la leul greu… Ar trebui să vă fi adaptat la treaba asta deși mai știu oameni care calculează în milioane. Cum zicea ieri un prieten…eu încă imi număr salariul în milioane… I-am răspuns că eu am renunțat să mă mai amăgesc :))
Deci, pentru ăștia născuți mai târziu, așa arata leul veche de dinainte de denominare În afară de 4 zerouri arată cam la fel… Tot nu poți face mare lucru cu el. Pentru asta trebuie să-l pui lângă alți lei. Că v-am mai zis…leu cu leu se face suta. Și ce mai e suta în ziua de azi?!
Daca nu puneau astia taxe rezolvam si cu milioanele astea noi. Dar na, mai prelungim.
Lasă ca ești tânăr, ai timp
Pai nu vreau sa fiu batran. Mai cunoastem noi un prajit care e batran. :))
Maxim 5 ani.
Eu încă număr banii așa și știu copii care nu erau născuți atunci și vorbesc cu ”sute de mii și milioane”. Și mi se pare fantastic că o țară întreagă încă are registrul ăsta paralel. Practic când cumperi ceva sau menționezi un preț, menționezi suma, prețul și interlocutorul – dacă e român știe dacă e vorba de lei vechi sau noi.
Ca fapt divers , eram cu cineva la un magazin prin România, acum câțiva ani ( nu mult timp, după covid) și intră un străin, turist cred, și nu mai știu ce nimic a cerut în engleză, parcă o sticlă de ceva suc . Și i-a zis vânzătoarea: ”Sixty fauzăn lei”.
Omul a rămas blocat și se uita la hârtia ( deși sunt de plastic, le spunem tot hârtii, da? Nu bancnote) de 10 lei ( pardon, o sută de mii ) din mâna lui și la vânzătoare ( s-o fi gândit că e luat de prost , sau ce s-o fi scumpit sucul peste noapte :)))) )
Și a repetat ce a cerut. Iar vânzătoarea i-a zis din nou:
”Sixty fauzăn lei, you don spik inglish?”
Nenea stătea cu banii în mână în fața mea, cine era cu mine a vrut să se bage dar mi s-a părut prea tare faza și l-am oprit în loc, că mie îmi plac astea.
I-a luat hârtia din mână, i-a dat rest 4 lei și i-a zis cu cuvintele ăstea. ”This iz forty back, take it from the frigi”.
Omul se uita la bani la ce spunea vânzătoarea și i-a zis, normal, că ”This is 4, not forty”.
Iar vânzătoarea cu ochii peste cap :
”Zis is 4 ron, it means forty fauzăn lei, in old money”.
”But it is written on it ”lei” not RON”.
”Yes, but it iz RON, new many”.
La punctul ăla râdeam așa de tare că se uitau și vânzătoarea și străinul ciudat la mine și a trebuit să-i explic omului sistemul și că nu l-a păcălit vânzătoarea. A zis că suntem nebuni. Și probabil suntem.
Dacă nu s-ar fi popularizat cardurile ar fi fost comedie cu străinii.
Apropo de care, mai ai miere de salcâm? Că tocmai voiam să-mi fac o limonadă și am observat că nu mai am miere și așa mi-am adus aminte de tine 🙂 .
:)) da, da se mai intâmplă. Mi-am adus aminte de ceva similar dar între romani. eram trei și fiecare calcula in banii lui…unu in lei noi, unu in lei vechi și al treilea in euro. Dar da, romanii știu despre ce e vorba.
Despre miere ce să zic…nu mai am. Am vândut stupii acum doi ani, acum incerc să refac stupina…dar miere nu am.
E el de miere, cumpara-l pe el.