Am văzut aseară un tătic gras ce butona din greu o telecomandă pe mijlocul străzii. În fața lui, într-un bmw alb teleghidat, un copchil extrem de gras se ținea de volanul nebuniei.
Știu, în anumite comunități etnice, straturile de osânză sunt semn de bunăstare însă ce vreau să zic este că, mai ales vara, e al dracu de greu pentru grași și nu numai. Mă gândeam la faptul că ajunsesem la 86 de kg și era greu. Am coborât la 80 și e infinit mai bine… N-am puterea să-mi imaginez cum e când bați kintalul în plină vară. Și mă gândeam eu că dacă în viață pasiunea pentru alte lucruri mai pălește…bă, dragostea pentru copii rămâne…că d-aia te spargi în dedicații și dai cu bani în lăutari…Pentru copiii mei, se știeeee, știee, știe, e… Știu, copiii, după o vârstă, ajung să semene mai mult cu prietenii decât cu părinții însă atenție, doar la caracter…Altfel, dacă tu la 4 ani l-ai făcut cât un godac numai bun să-i pui un măr în gură, mă gândesc că pe la 14 ani o să vă împrumutați centurile cu pantaloni cu tot.
În concluzie, dacă-ți iubești copilul, dă-l jos din trocariciul ăla teleghidat, pune-l să se rostogolească, să alerge. Taie-l de la potol, arată-i MC-ul doar în poze, eventual poți să-l și fezandezi puțin dacă urlă că vrea bomboane. Du-l la un doctor. Bă, și încearcă să-i dai exemplu…bagă și tu două trei abdomene, nu mai mânca zilnic cartofi prăjiți pe pâine, cumpără niște biciclete, fă mișcare cu el…fă dracu ceva pentru tine și mai ales pentru copilul ăla. Dacă-l iubești, nu-l lăsa să fie gras, o să-ți mulțumească peste o vreme.
Lasă un răspuns