Curatenia la locul de munca

Cumva, in sinea mea, hotarasem sa scriu pe blog despre lucruri si intamplari relativ haioase, despre intamplari cu grad ridicat de hilaritate. Pentru ca-mi place umorul negru si glumele proaste, asezonate cu sarcasm, incerc sa gasesc in actiunile mele si ale celor din jurul meu, trasatura primordiala a poporului roman…umorul.

La capitolul „gluma proasta” incerc sa introduc si intamplarea de ieri, desi sunt constient ca nu exista pic de umor in ea, ci o mare cantitate de nesimtire…alta trasatura a romanului.

Pe principiul, firma mica, mese putine, de doua ori pe saptamana, curatenia la locul de munca, este asigurata de o tanti. Nu are mare lucru de facut, firma functionand intr-un apartament de trei camere, unde podeaua este din linoleum ieftin, care nu necesita mare atentie, asa ca rezolva repede…un aspirator, un mop pe jos si-i mai raman de spalat doua bai.

In fine, constienta de volumul redus de munca, tanti asta spala si deretica de zici ca are de curatat tot Palatul Buckingham,

Ieri, am plecat eu din firma, cu o cafea si niste hartii in brate,lasand-o pe femeia cu curatenia, sa-si faca treaba. Cum am iesit din bloc,exact ca la Posada, asupra mea au inceput sa cada nu pietre si sageti, ci mucuri de tigara, unul dintre ele, de Winston, nimerind fix in paharul cu cafea.

Uitandu-ma in sus, nu am vazut pe nimeni, dar la o privire rapida, am vazut ca mucurile erau cele din scrumiera noastra de pe balcon…mucuri albe, slim de la fete si mucurile de la Winston-ul meu rosu.

Ajuns la masina, am pus mana pe telefon si am sunat-o pe o colega, sa-i explice lu’ tanti, ca e de „cacat” sa goleasca scrumiera pe trotuar, ca lucrul asta puteam sa-l facem si noi, fara a mai fi nevoiti sa o platim pe ea.

Bineinteles ca tanti a negat, ca vai, cum sa faca ea asa ceva…

Acum va intreb si pe voi, are pic de umor intamplarea asta? Singura nota umoristica gasita de mine, a fost ca in cafea mi-a picat fix un chistoc de-al meu, ca si cum, singur mi-asi fi aruncat tigarile in cafea.