In vremuri tulburi, un cunoscut personaj spunea ca este indicat, chiar recomandat, sa-ti ciulesti urechile la discuțiile soptite. Acum, la ce vremuri lacrima trăim, nu mai sunt discutii in surdină. Rage unul langa tine si nu-l bagi in seama. Deh, libertate de exprimare, probleme, bulă antifonata si, de ce nu, indiferenta.
Dar cum personajul pomenit mai sus mi-a marcat copilăria, cand si cand mai deschid fereastra bulei personale si mai trag cu urechea. Da, nu e frumos, dar credeti-ma, merita.
Se facea ca fix in spatele meu, un Domn* țigan( Domn, da) usor cocalar, purta o convorbire telefonică cu jumătatea lui de portocala. Nu stiu pe ce tema, dar Domnul țigan, din Iubire n-a scos-o. Un lucru este cert, jumătatea de portocală cred ca a pomenit de ceva prezența maternă in planurile lor si, s-a dus dracu iubirea.
Fa, ‘mbag pluwa’n ma-ta! Pai ce, cu ma-ta m-am insurat io? Ce sa caute ma-ta cu noi?
Apoi, cand femeia a inteles cine e capu la familie, omul nostru a revenit la ticul cu Iubire.