Cum l-am pocnit pe dracu cu o găleată în cap

Ce zic acum o să pară dubios, nici măcar eu, acum, după foarte mulți ani nu sunt sigur dacă am văzut ceva, dacă imaginația mi-a jucat feste sau pur și simplu eram foarte obosit. Repet, chiar dacă imaginea aia este rămasă nealterată în memorie, tot nu sunt sigur dacă ce am vazut a fost real. Bun, dacă tot a comentat Vasile că Lucifer pândește la colț și am promis că revin cu întâmplarea, hai să vă povestesc despre întâlnirea mea cu dracu…chiar dacă a trecut atâta amar de vreme.

Întâmplarea s-a întâmplat undeva într-un amurg din vara lui 91. Tocmai ce mă întorsesem cu tata de pe nu știu unde, parcasem bolidul în curte și, mă trimite tata să aduc o găleată cu apă rece din fântănă. Bine, pe la noi la fântână-i zice puț, da e mai greu cu pluralul, că aveam ceva glume pe treaba asta și cam evit să mai folosesc termenul de puț…da, altă poveste. În fine, am luat o găletoe din aia de metal și m-am cărat către fântână. Nu că mă laud, așa au reușit bătrânii…curtea de la țară e lungă, cam am de mers până la fântână. În fine, când am ajuns la fântână, l-am văzut pe dracu. Mă rog, cred că era fiu-su, că era cam de vârsta mea, slăbănog, tot negru-gri, o culoare dubioasă, cu ceva pete roșii. Și râdea tăcut cu o gură roșie. Poate cea mai apropiată reprezentarea a lu dracu, de ce am văzut eu când eram mic, este asta din X-Men Apocalisse, doar că din ce am văzut eu, dracu era fără haine pe el, fără urmă de sex sau ceva care să te trimită cu gândul la treaba asta. Deci, dacă aveți curiozități despre cum se înmulțesc dracii, nu vă pot ajuta…

Uite că iar mi s-a făcut pielea de gănină…În fine, reacția a fost una de impuls, am trântit un ….OOOOoooo ‘te dreaqu!! și i-am tras o găleată în cap. S-a auzit o pocnitură, am întâmpina ceva rezistență și dracu, dus a fost…nu l-am mai văzut de atunci. Acum, nu știu ce să zic, treaba asta cu dracu, chiar dacă ce am văzut eu a fost doar plăsmuirea unei minți de copil, care, fie vorba între noi, cam era bombardat cu povești despre dumnezei și draci și alți arhangheli din ăștia, stă cam cum zicea nen-tu Goebbels…o minciună repetată de o mie de ori rămâne o miciună, dar o minciună repetată de un milion de ori devine adevăr. Și dacă treburile astea nu au fost repetate de mai mult de un milion de ori să-i ziceți lu Gobbels că era băiat de treabă în timpul vieții. Apropo, oare unde-o fi ajuns individul? Și, în definitiv, că există dracu sau Dumnezeu, una peste alta, cred că e ok…au și oamenii pe cine arunca vina…Așa a vrut Dumnezeu, Dracu m-a pus, alea-alea..

Concluzie? Dacă dracu există, cred că arată pentru fiecare în alt fel, faza asta cu coarne, copite de țap, bla, bla cred că e o reprezentare așa, mai hidoasă, cât să sperie, că mă gândesc că pe la începuturile religiilor, cineva trebuia să joace rolul ăluia rău în lipsă de poliție…și mai greu să-l faci să arate ca Făt-Frumos. O altă concluzie ar fi că în cazul în care dați de dracu pe undeva, să aveți la voi o găleată cu care să-l pocniți pe dracu în cap cu ea….la mine a ținut. De treaba cu făcutul de cruci și incantații de genul, piei drace și scuipat, nu știu ce să zic…cred că e un fel de mit urban propăvăduit de beserică. O merge și ăsta dar nu e testat… o metodă garantată de a-l trimite pe dracu în vacanță este asta cu găleata la tâmplă și invitația care la mine a funcționat… OOOOoooo ‘te dreaqu!!