Cică visele premonitorii sunt ca cucuveaua, doar la nasoale se împlinesc. Dacă e de bine, după cum zicea și Bătrânul Chinez de la Mine din Sat, rămân la stadiul de : Vise taică, vise… Deci, ăsta fu vis premonitoriu, că s-a sfârșit nasol. Să vi-l și zic…
Mai acu câteva nopți visam eu că am pierdut capacele de la rablă. Nu că aș crede în vise dar așa, preventiv, mi-am pus în cap să merg să cumpăr niște șoricei, să leg capacele de jante. Chiar am râs la gândul ăsta, să vezi ce treabă fac…leg capacele cu șoricei și fac pană. N-o să am cu ce tăia mizeria de șoricei...că m-a mâncat pe mine în qur să cred în vise. Da am luat și un cutter și l-am pus în buzunarul portierei. Asta era mai săptămîna trecută. Și plec sâmbătă dimineața la țărănoia, să asomez suina. Tradițional, cu ventilație la beregată…fără modernisme. Ceață, ploaie, apoi un pic de zăpadă. M-am tirat repede de pe autostradă că era aglomerație și eu am încredere în mine dar în ceilalți mai va…așa că am ieșit pe Ciorogârla și dă-i prin sate că e liber la ora aia.
Rezolv cu suina și cu ce mai aveam eu de făcut și mă apuc de băgat diverse în portbagaj. Și hop, visele premonitorii se adeveresc. Am pierdut un capac de la roata stânga față. Etete, ‘rar dreaqu al drequ… Bă, să zic așa, nu e un capăt de țară, dă-l dreaqu de capac că oricum nu-l văd de la volan. Dar așa, parcă-mi părea un pic rău…Și mă uitam lung la rablă…după ce că e ea urâtă ca mașină, acu fără capacul ăla la roată pare și mai urâtă. N-am stat să-mi pun cenușă în cap, am plecat spre casă. Și cum șofeream eu cu piste 80 la oră, văd pe marginea drumului capacul cu leuț. Frână, avarii și tropa tropa… Capacul intact. Ha, io-te că te poți lua la trântă cu visele mi-am zis în barbă. Asta a fost sâmbătă.
Duminică merg dimineață la cumpărături și printre altele, iau și șoricei. Nu dădeau la bucată…am loat pentru toate capacele de pe stradă și ceva în plus. În fine, ajung acasă, mă iau cu altele și mai apoi plecăm iar prin oraș. Mă uit chiorâș la punga cu șoricei, mă uit chiorâș la capace și concluzionez: Le prind mâine la muncă, nu mă mai murdăresc acum pă mânuțele astea doo…
Și uite așa vine fatidica zi de luni când, oricât te-ai lupta cu visele premonitorii….astea se întâmplă. După care, puteți uita… Că s-a produs extorsiunea, capacul vieții s-a dus…D-aia vă zic, aveți încredere în visele voastre.
Lasă un răspuns