Cu Gullit la Megaimaj…

Cel mai probabil, Mihai Vasilescu, regele neîncoronat al întâmplărilor dubioase de la Mega va fi puțin ros de invidie când va citi aceste rânduri. Aia e, n-am ce-i face, nu e singurul client cu blog ce își cumpără sălățică de la Mega Imaj…Probabil, ar fi relatat de la fața locului mai bine decât voi reuși să o fac eu, dar nici asta nu e o problemă, eu am barba mai mare…

Ieri seară, la coadă la Mega de lângă biroul meu, două case foarte deschise, și vreo 7 oameni la coadă. Unu dintre cei de la coadă eram eu, altul de la coadă, dintre cei care contează în povestea asta era un fel de Ruud Gullit, mai tânăr, mai francofon și ceva mai grăsuț decât fostul mare fotbaliator….în rest, freză cam la fel, cam de aceiași nuanță, poate chiar mai închis puțin, deci, să-i zicem pe mai departe Gullit.(Vă rog să observați că mă feresc ca dracu de tămâie să folosesc cuvântul negru…nu de alta, dar am mai stat câteva zile pe bară că am deranjat sensibila comunitate a lu’ marc, care o fi aia..). Bun,  ceva mai în spate de noi, o familie neaoșă, bulibașă și pirandă. Și dacă tot l-am pomenit pe Gullit, se lansează piranda ca Bănel pe extremă, trece pe lângă mine, trece pe lângă o tanti din fața mea, trece și de Gullit și se proptește prima la casa de marcat cu coșul de cumpărături. Binențeles că m-a ignorat cât am strigat după ea, binențeles că era surdă la comentariile doamnei din fața mea. M-am întors la bulibashă și i-am zis să-și cheme piranda înapoi…asta se făcea că plouă, eu tocmai mă gândeam că urmează să dărâm câteva rafturi prin Mega…E, și atunci se întâmplă întâmplarea…Gullit se duce la pirandă și într-o română precară o trage de mânecă și o trimite lângă bulibashă. Eu am tăcut, eram atât de încâtat de fază încât deabia așteptam să-i iau partea lui Gullit.

Băbăiatule, s-a întors piranda la coadă spurcându-l pe asta…c-ai venit în țara noastră să faci gât, băh frumosule, băh ciulini în cap, că ce freză ai…nu i-a dat cu mij, s-a limitat la originea și culoarea ăstuia. Și s-a pornit și Gullit să-i dea pe franceză și pe shona, pe zulu și pe încă vreo câteva dialecte pe care nu le-am înțeles. E, probabil că bulibasha s-a prins că-i băgată piranda în corzi, că s-a sesizat și a ridicat tonul la Gullit. Și aici vine partea epică…se oprește omul nostru din bolborosit blesteme în dialecte africane și-i trântește pleașca la bulibashă. Stâlcit, pe românește dar cu efect…Băh indianule, învață femeia să stea la rând…băh, indianule.